MIRELA ELENA ENE
de vorbă cu
PABLO LÁZARO
Mare Maestru, Marea Lojă a Argentinei
Invitatul nostru este Pablo Lázaro, Marele Maestru al Marii Loji din Argentina, o masonerie activă, care se implică în viața cetății. Tema centrală a interviului de astăzi este implicarea Masoneriei în dialogul social.
Masoneria argentiniană a declarat anul 2024 “anul dialogului ca o garanție a păcii”. Ce a determinat luarea unei poziții publice în acest sens? Te rog să ne spui care sunt metodele abordate de Marea Lojă din Argentina astfel încât acest motto să devină o realitate?
Francmasoneria argentiniană are o tradiție lungă în a fi un garant al unor spații în care adversarii politici se puteau întâlni și ajunge la acorduri pentru a depăși conflictele prin dialog și respect reciproc. Ținuta Unității Naționale (Tenida de unidad nacional) este unul dintre cele mai cunoscute exemple de participare a Masoneriei argentiniene la rezolvarea conflictelor prin dialog, dar desigur există multe altele.
Argentina traversează un moment istoric în care se înregistrează o diviziune în societate. De ambele părți ale acestei falii există oameni bine intenționați care își doresc o societate mai dreaptă. Credem că rolul francmasoneriei trebuie să continue să fie acela de instituție care garantează respectul pentru toate punctele de vedere, neutralitatea, libertatea de gândire și acordul pentru binele comun ca bază pentru acest dialog.
În ultima perioadă, dialogul social este, de fapt, un monolog al puterii sau al unor grupuri separate, interesate în a-şi prezenta mesajul şi a-şi difuza imaginea. Dialogul este promovat în ultima perioadă mai ales în situaţii de criză şi se desfăşoară ad-hoc, spontan, fără o strategie bine determinată, cu alte cuvinte, se acţionează din „stare de necesitate”, fără ca toţi partenerii să fie consideraţi interlocutori valabili.
Cum intenționați să “așezați la aceeași masă” grupurile separate, cu mesaje diverse, chiar contradictorii și care este maniera de a disemina informațiile în societate ulterior, astfel încât mesajele să ajungă la cât mai multe persoane?
Primul lucru de care trebuie să ținem cont este că toate grupurile pot sta la masă dacă li se asigură și li se garantează condiții de participare echitabile, ceva similar cu modul în care funcționează medierea. În ceea ce privește a doua parte a întrebării, diseminarea trebuie să fie, de asemenea, consensuală, evitând divulgarea și făcând cunoscut ceea ce părțile au convenit și în termenii conveniți. Nu putem fi naivi când vine vorba de comunicare în epoca rețelelor sociale.
Sunt cooptate la aceste discuții și instituții sau reprezentanți ai statului, astfel încât să facilitați apropierea acestora de cetățeni, pentru a le asculta vocea?
Participanții sunt acei interlocutori care sunt semnificativi în funcție de ceea ce se discută. Uneori participă funcționari publici, iar alteori personalități a căror opinie este relevantă. Nu există condiții. Singura cerință este ca dialogul să fie funcțional pentru obținerea unor poziții concludente sau pentru atingerea obiectivelor pentru care a fost convocat.
Trăim într-o societate diversă din multe puncte de vedere, tocmai de aceea dialogul ar trebui să însemne să deschizi spații pentru ca vocile diferite să se facă auzite, să creezi un mediu în care interacționezi natural cu celălalt – și nu să îi trimiți în altă lume pe cei care sunt diferiti de tine. Cum crezi că trebuie abordată înțelegerea și acceptarea diversității drept premisă a dialogului?
În această privință, francmasoneria argentiniană are, de asemenea, o poziție foarte simplă și clară: viața privată a oamenilor este doar atât, viața lor privată. În acest sens, am susținut și promovat campanii împotriva tuturor tipurilor de discriminare. Am făcut publică aderarea noastră la definiția internațională a antisemitismului, la fel cum am aderat la lupta împotriva aporofobiei, care nu este nici mai mult nici mai puțin decât disprețul față de persoanele care suferă de tot felul de privațiuni. Susținem în mod explicit lupta împotriva excluderii minorităților și a discriminării în toate formele sale.
Cum sunt integrate principiile masonice în realizarea propriu-zisă a dialogului din această perspectivă a diversității societății contemporane?
Avem o viziune foarte pragmatică în ceea ce privește lupta împotriva discriminării. Credem că cel mai bun mod de a lupta împotriva discriminării este pur și simplu să nu discriminezi. Evităm declarațiile: pur și simplu nu discriminăm. În casa noastră, în forurile noastre și la evenimentele noastre, întâlniți frați și profani de toate felurile, în mod firesc. La evenimentele deschise publicului, oamenii sunt adesea surprinși să vadă Frați care nu se încadrează în stereotipul masonilor. Ori, o astfel de întâlnire este cel mai eficient mod de a desființa prejudecățile.
Forța dialogului masoneriei vine și din capacitatea de a te pune în locul celuilalt? Cred că acest principiu ar ajuta foarte mult și lumea politică atunci când se stabilesc politicile publice.
Da, desigur, poate că aceasta este cheia pentru a rezolva multe, multe probleme. Empatia este fundamentală. Nu este posibil să se ajungă la acorduri de orice fel fără o înțelegere serioasă a poziției fiecăruia.
Aș vrea să ne oprim puțin la două concepte care apar în ultima perioadă în spațiul public: “națiune” și “naționalism”. Sunt concepte ce prezintă notele definitorii ale identității, punând în discuție relația dintre națiune, stat, patriotism, nationalism versus globalizare, abordarea valorilor naționale în raport cu cele regionale sau globale. Consideri că, din această perspectivă, există bariere în calea realizării unui dialog constructiv?
Nu există nicio îndoială că globalizarea, ca fenomen politic, economic și social, afectează profund conceptele de națiune și naționalism. Însă mai există un alt concept care este la fel de afectat, și anume suveranitatea. Tehnologia a șters multe granițe, dar, în același timp, a trasat altele. Acum vorbim despre alte tipuri de suveranitate: suveranitate alimentară, suveranitate tehnică, suveranitate culturală și, bineînțeles, suveranitate teritorială. Cred că multe idei legate de național trebuie regândite pentru a evita anacronismele.
Lumea contemporană este într-o evoluție rapidă şi imprevizibilă a științei şi tehnicii, generând o gigantică mişcare de idei, de invenții şi descoperiri, o creștere exponențială a informației şi a tehnologiilor de vârf. Astfel, societatea noastră devine din ce în ce mai complexă. Cu toate acestea, construcția unei societăți democratice și respectoase față de valori trebuie să țină seama de istorie, iar predarea acesteia devine un act de profundă responsabilitate civică.
Cred că istoria ar putea sprijini un altfel de societate. Nu o societate în care protecția diversității este garantată prin reguli echitabile, ceea ce ar permite limitarea sau eliminarea conflictelor, ci una în care există un echilibru dinamic între afirmarea identităților și promovarea dialogului, o societate ce recunoaște conflictele și caută permanent mecanisme de gestionare constructivă a acestora.
Consider că societatea actuală duce lipsă de modele, de repere. Cât de importante mai sunt modelele oamenilor din trecut, indiferent de domeniul în care au activat? Care ar fi, în opinia ta, modalitatea de a fi prezentate acestea și rolul lor în societatea vremii astfel încât aceștia să conteze pentru societatea în care trăim?
De-a lungul istoriei, toate societățile au invocat anumite figuri ca modele, din punct de vedere etic, științific, militar, cultural și așa mai departe. Nu cred că există o lipsă de modele, poate că nu le putem vedea pentru că este foarte dificil – sau imposibil – să evaluăm propria noasta epocă. Cred că modelele care vor apărea vor trebui să fie comunicate sau diseminate într-un mod diferit de cel din secolul al XIX-lea sau al XX-lea, pur și simplu pentru că dinamica comunicării este diferită. Acum toată lumea are în buzunar un dispozitiv cu care se informează, ba chiar cu care generează și informații. Totul este foarte rapid în favoarea și în defavoarea lor; gândiți-vă cum cineva poate fi anulat în câteva ore. Aceeași putere poate funcționa și în favoarea cuiva.
Faptul că universitățile sunt pline de tineri este un semn că există modele pozitive, chiar dacă acestea sunt diferite de eroii tradiționali. Cred că secolul XXI impune un alt mod de gândire și că Francmasoneria trebuie să fie în fruntea acestei noi paradigme, așa cum a fost și în secolele anterioare, pentru că această atitudine de deschidere este ceea ce explică succesul și relevanța sa.
