PHILIP J. HARRIS esq JP
LoJA St. John No. 280, Marea Lojă a Scoției
PREAMBUL
Textul de față este o parafrazare a trei prelegeri pe care le-am susținut în fața Companionilor Arcului Regal. Omit aici parolele, semnele și atingerile, preferând să expun simbolismul esențial, deseori ignorat. Mă bazez pe faptul că aveți cunoașterea alegoriilor și capacitatea de a interpreta simbolurile. E necesar ca orice francmason să înțeleagă numeroasele simboluri, din păcate rareori discutate în loja deschisă.
Pe cât de multă simbolistică francmasonică e publicată pe internet, pe atât de recunoscător sunt că înțelegerea lor e apanajul numai al celor inițiați în Francmasonerie. Acei membri ai Arcului Regal vor înțelege articolul de față. Cei care se gândesc să urmeze gradul Maestrului Excelent din Arcul Regal vor avea o oarecare idee despre așteptări. Am inclus două pasaje din Arcul Regal care sunt cele mai frumoase din toate scrierile masonice. Companionilor le aduc lacrimi în ochi, iar celor care aspiră să fie Maeștri Masoni le induc un sentiment de minunare.
Finalizând gradele Breslei veți fi învățat să aplicați instrumentele meșteșugului asupra vouă înșivă, ați urmat vechile îndatoriri și acum ați depășit probele Vălurilor din gradul de Maestru Excelent. În punctul acesta, la fel ca la finalizarea gradului al treilea, e posibil să nu vă simțiți oameni noi. E posibil să nu fiți luminați în cele trei grade, nici să nu înțelegeți despre ce e vorba. Nu e nici o rușine. E momentul să vă întoarceți la începutul călătoriei și să recapitulați ce v-a scăpat:
• Să-ți depășești temerile.
• Să te încrezi în călăuza ta.
• Să cauți cunoaștere din partea fraților.
• Să înveți să aplici instrumentele de lucru asupra caracterului tău.
• Să fi găsit Centrul ființei tale.
• Să fi înfruntat teama de pe urmă, cea de moarte.
• Să fi obținut progrese în studierea sinelui tău, „cel mai interesant studiu omenesc”.
• Să fi găsit speranță în întuneric la fel cum „steaua strălucitoare a dimineții ți-a arătat că mai există încă speranță”.
Fiind convins, cunoscându-ți puterile și slăbiciunile și prețuindu-ți caracterul omenesc vei fi înfruntat provocările de Maestru Excelent.
• Ai învățat că ești doar un om, capabil să faci mult bine sau mult rău.
• Că rămâi o persoană răzvrătită, dar recunoști acest lucru chiar și față de tine însuți.
• Ai căutat iertare iertându-i pe toți ceilalți care au nevoie de iertare.
• Te-ai întors la pecetea nevinovăției și legătura de prietenie, la șorțul alb.
Sunt provocări serioase pentru un Francmason. Ca să progresezi, te afli în pericol de moarte să stai în fața Creatorului, pentru că nu ești o persoană demnă să ia parte la tainele și privilegiile Masoneriei străvechi libere și acceptate.
Să fii ca Moise la rugul în flăcări care nu a fost mistuit de foc. „Scoate-ți încălțările, căci pășești pe pământ sfânt.” Este interzis să fii mândru în bunătatea ta, să-ți încurajezi orgoliul prin mărire, să te vezi ca fiind demn și îndreptățit sau perfecționat, căci nu ești. Ajungi la acest ultim pas cu blândețe (nu slăbiciune, întrucât până acum ar trebui să nu mai fii slab) și cu smerenie, socotindu-te nimic altceva decât o creație ce are nevoie de iluminare.
ÎNAINTE ȘI ÎN EXTERIOR
„Cereți și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide.” Probabil sunt cuvinte pe care mulți le cunoașteți. Dar nicăieri nu sunt ele mai bine ilustrate decât în depășirea vălurilor către ușa Sfântului Arc Regal.
La inițiere, candidatul spune că „în inima mea” s-a pregătit bine înainte să se înfățișeze la poarta Lojii Breslei. A avut multe de învățat, folosirea instrumentelor, încrederea, sarcinile și obediența față de jurământul depus. Însă mai are mult de învățat.
Provocat să-și dovedească meritul în gradul de Maestru Excelent, candidatul se confruntă cu întoarcerea la începutul călătoriei masonice. „Pecetea inocenței și legătura prieteniei.” Albul vălului și șorțul neofitului.
Ajungând aici, ar trebui să ne simțim demni, dar smeriți, pentru că încă suntem oameni imperfecți, îndepărtați de acest țel. Nădejdea noastră în steaua dimineții încă nu a fost răsplătită.
În acest punct ar trebui să ne reamintim că Masoneria este „un minunat sistem moral învăluit în alegorie și ilustrat prin simboluri”, întrucât ceea ce urmează e plin de alegorie și simbolism. Pășim prin poarta îngustă spre ce zace dedesubt.
Dedesubt, căci inițierea, trecerea și ridicarea noastră au avut loc în timp ce Centrul Divin se afla adânc înăuntrul fiecăruia dintre noi. „De la Suprafața Pământului către Centru.” Se află dincolo de ușă, așa că batem din nou.
Formula de adresare din deschiderea Arcului nostru Regal: Companioni, ne adunăm din nou cu sentimentele de afecțiune și bunăvoință care animă orice întâlnire între prieteni care au fost separați o perioadă de timp.
Acum am încredere că am căpătat o bucurie mai mare față de exercițiile interesante din acest refugiu și fără îndoială vă întoarceți cu plăcere la muncile voastre.
Iar acum, Companioni, ne întâlnim cu ușile închise, blocăm lumea agitată de afară, cu impasurile, grijile și supărările ei, care nu au voie să se amestece în intimitatea noastră fericită. Căci aici nu ar trebui să pătrundă nimic decât plăceri nevinovate, veselii tăcute și bucurii frățești.
Aici sunteți invitați să excelați în adevăr, în bunătate și dreptate, și să vă bucurați de auspiciile și emanațiile strălucitoare ale luminii glorioase ce aruncă împrejurul vostru cele mai limpezi și înveselitoare raze. Aici înțelegerea voastră se va desfăta cu înțelepciune, iar inimile vă vor fi încălzite de bunăvoință.
Companioni, nu vă aflați în întuneric, mergeți, așadar, drept copii ai Luminii. Respectați cea mai strictă cuviință, ascultați cu atenție fiecare instrucțiune ce vi se oferă și supuneți-vă numaidecât oricărei cerințe. Îndepliniți-vă sârguincios datoriile posturilor pe care le ocupați și așa vor triumfa toate bucuriile unității și păcii.
Ordinul pe care îl profesăm are cea mai înaltă demnitate și onoare, fiind apogeul și desăvârșirea Breslei Francmasoneriei. Imprimă în minte credința în existența unei zeități fără început sau sfârșit și ne amintește de respectul ce îl datorăm numelui Său preasfânt.
Dacă s-ar uni tot ce este înțelept, virtuos și demn de laudă, rezultatul ar fi Masoneria Arcului Regal.
Pentru a fi ridicați la acest grad suprem, suntem supuși unei a patra încercări a cunoașterii de sine. Ca Maeștri Masoni, ați fost instruiți în cele cinci puncte ale frăției. Vi s-a arătat că și dacă ați respins răul, după toate aparențele externe încă sunteți unii care au călcat legea și că trebuie să-i iertați pe alții ca să fiți iertați voi înșivă. De aici ați învățat că sunteți doar Oameni.
Cele cinci puncte ale frăției v-au fost oferite ca exemplu al exercițiului zilnic din cadrul frăției masonice. Acum trebuie să vă gândiți dacă ați întins o mână iubitoare și frățească spre frații voștri, dacă ați călătorit în ajutorul unui frate. I-ați mulțumit Preaînaltului pentru fratele vostru și ați căzut de acord în rugăciune să-i îndepliniți nevoile? Îi puteți îmbrățișa pe toți frații, inimă la inimă, în iubire și grijă adevărată? Ați sprijinit bunul renume al unui frate în absența lui sau în prezența lui?
Aveți o ultimă încercare în fața ușii Capitulului. Nu e prea târziu să vă întoarceți și să primiți cunoașterea necesară pentru continuarea călătoriei în căutarea „Secretelor pierdute ale unui Maestru Mason”.
Cu toate că, e drept, sunteți legați la ochi, deoarece Capitulul nu s-a deschis încă pe de-a-ntregul pentru voi până nu acceptați datoria. Prin încercările sau provocările prin care treceți trebuie să arătați că sunteți Maeștri Masoni, să dovediți prin cele cinci puncte ale frăției, și trebuie să știți că sunteți egalii tuturor celor prezenți și de-o parte, și de cealaltă a ușii acoperite cu vălul alb al inocenței.
Acum trebuie să găsiți Legea Celui Preaînalt. În situația în care vă aflați nu veți putea să o citiți, însă pentru că ați depus jurământul solemn veți primi din nou lumină. Nu lumina anterioară a Breslei, ci Lumina Prezenței Divine. Tot restul este întuneric, dar „lumina strălucește în întuneric, iar întunericul nu o poate înțelege”. Vă aflați în prezența secretului pierdut al Maestrului Mason. Ce înseamnă asta depinde de voi să aflați, în cercetările voastre ulterioare.
Acum auziți încă o dată parolele Maestrului Excelent și sunteți înălțați ca să vedeți ce se află împrejurul vostru:
Doisprezece bărbați înfățișați pe drapele.
Un altar de marmură desăvârșită, sub forma unui cub dublu pe care se află un văl ce-i ascunde suprafața.
Un Om, un Taur, un Vultur, un Leu, precum și indicatoarele Solstițiilor și Echinocțiilor, toate uitându-se la voi.
Vedeți un Prinț (Regal), un Profet (Profetic) și un Preot (Patriarhal).
Șase lumini sub forma a două triunghiuri care înconjoară Altarul.
Numele primilor Ofițieri principali ai Marilor Loji.
Două rânduri de Companioni care alcătuiesc un arc asupra celor enumerate până acum.
Numele a doi meșteșugari și al unui profet sunt rostite asupra ta când ești înălțat.
Luminile care slăbesc.
Arcul Regal.
Sulul Legii.
Ce înseamnă toate acestea? De ce poartă Companionii culorile mov și stacojiu? Care e scopul arcului din fața voastră?
Lucrurile acestea au un scop și un înțeles, și mai sunt încă multe altele pe lângă ele. Voi dezvolta o parte dintre ele ca să vă ajut să înțelegeți și să prezint sugestii alternative prin care să prețuiți și mai mult Templul. Tainele de pe urmă vă revine vouă să le contemplați folosindu-vă de ceea ce auziți și observați, dar nu veți repeta niciodată.
E esențial să înțelegem unde ne aflăm. Lumea nu are voie să intre în Templu, la fel cum în Templul de la Ierusalim în spatele Vălului se află Sancta Sanctorum sau Sfânta Sfintelor. A te afla aici e un privilegiu rezervat numai bărbaților și femeilor destoinice. Aici veți învăța să arătați o iubire ca nici o alta fraților și lumii în general. Aveți acces la cunoaștere ascunsă care vă va permite să căutați însuși tronul Creatorului, Ființa Îngrozitoare și Teribilă care vă poate oferi mare bucurie și fericire sau vă poate condamna să rămâneți veșnic departe de prezența ei. Veți învăța să comunicați iubirea și fericirea către toți ceilalți și să vă împărtășiți privilegiul cu oamenii obișnuiți, care nu sunt la fel de privilegiați ca voi.
Readuși la lumină și ținând legea Creatorului în mână, vă priviți pentru prima oară destinul, caracterul omenesc, caracterul muritor și locul vostru din obiectivul universal al vieții înseși.
LOCUL ȘI SIMBOLURILE
Vă aflați acum într-un Templu nou. Arcul sau piatra de boltă a Mărcii a fost spartă chiar de voi, arătând că cel anterior a fost distrus și că un Templu nou îi ia locul. Să nu uităm că atunci când Masoneria vorbește despre un Templu, el este o metaforă pentru voi înșivă. Voi sunteți Templul.
Reținând această metaforă, vom analiza acum o parte dintre lucrurile pe care le vedeți.
Cei doisprezece bărbați reprezentați pe steaguri sunt Păcătoși ca și voi, doi străini și ceilalți zece – egipteni. Nefiind născuți din mamă evreică, se poate spune că sunt „neamuri”, adică non-evrei. Dar se află aici pentru că au fost iertați și adoptați, la fel cum și voi ați fost mai adineauri, când ați revărsat iertare în fața vălului stacojiu. Sunt frați acceptați și adoptați ai aceluiași Părinte Creator.
Legea se află în mâinile voastre ca temelie pentru ceea ce este adevărul. La fel cum triunghiul, pătratul și firul cu plumb sunt adevăr, la fel și voi îl aveți acum ca parte din voi înșivă. Adevărul universal iese învingător, și asemenea lui și voi sunteți veșnici profesând aceste „mai ascunse taine ale naturii și științei”.
Altarul se află în Centru, nu întâmplător ci în mod intenționat. Un cub dublu perfect, sau piatra cioplită. Mintea vă e atrasă înapoi la învățămintele Centrului, locul acela din voi unde trebuie să găsiți cunoașterea și adevărul. Simbolul Creatorului. Aici vă întâlniți cu Divinul și începutul tuturor celor create.
Cubul de jos e cel pe care l-ați făcut în viață, pe care l-ați cioplit cu dalta conștiinței, pe care l-ați lustruit și șlefuit ca să-l desăvârșiți. V-ați meritat răsplata atunci, ca și acum. Acum blocul stă așezat pe pământul care i-a fost casă.
Cubul de deasupra este molonul pregătit în acest loc tot de voi, în care ați depozitat comorile din ceruri prin lucrările din viață. Se află deasupra celui de jos, însă are dimensiuni egale și îl oglindește în toate privințele. Nu voi discuta despre el în articolul de față, dar vă voi oferi câteva indicii cu privire la răspunsurile pe care le căutați. Este taina Maestrului Mason, învăluit în alegorie și ilustrată prin simboluri.
Pe acest Cub, sub firmament, se află un platou de aur pe care sunt gravate două titluri. Atenție: nu sunt nume, ci titluri ale Zeității. Aici trebuie să cunoașteți simbolul, cuvântul și semnul unui Mason liber și acceptat ca să interpretați această taină pierdută a Maestrului Mason. Ea se află în cuvintele ceremonialului, în prelegerile și în Volumul Legii Sacre. E ceva ce oamenii pot auzi și vedea, dar nu pot niciodată rosti. Nimeni nu va rosti aceste cuvinte decât în prezența a doi Companioni.
Cubul e înconjurat de șase lumini, care reprezintă cele șase zile în care omul a fost alcătuit din țărâna pe care se odihnește acum primul molon. Altarul se află în interiorul a două triunghiuri echilaterale care ilustrează atât masculinitatea, cât și feminitatea.
Nu veți saluta niciodată pe altcineva sau altceva în afară de acest altar. Faceți asta recunoscând autoritatea supremă, definitivă și veșnică a Universului. Tot în vederea recunoașterii acestui lucru, de deasupra Patriarhului, Regelui și Profetului sunt patru simboluri ale Pământului, Aerului, Focului și Apei, reprezentate sub formă de Taur, Om, Leu și Vultur, solstițiul de Iarnă, echinocțiul de Primăvară, solstițiul de Vară, echinocțiul de Toamnă. Sau poate mai corect ar fi să spunem că simbolizează cele mai puternice ființe spirituale de sub Divinitate, Heruvimii. Acești Îngeri au patru fețe și privesc neîntrerupt chipul Creatorului.
Formula de adresare în încheierea Arcului Regal:Companioni, acum urmează să părăsiți acest refugiu sacru de pace și prietenie și să pătrundeți în lume. Printre grijile și angajamentele ei, nu uitați sarcinile sacre care v-au fost atât de puternic recomandate și atât de frecvent inoculate în cadrul acestei supreme convocări.
Țineți minte că lângă acest altar ați jurat de bună-voie și solemn să legați prietenii și să oferiți alinare, din toată inima, fără să ezitați, în măsura puterilor, pe orice Companion care va avea nevoie de ajutorul vostru. Ați jurat că îi veți aminti cu cea mai mare blândețe de nereușitele sale, că îl veți ajuta să se reformeze, să-și apere și să-și răzbune caracterul oricând ar fi vorbit de rău pe nedrept, și că veți sugera cele mai candide, îngăduitoare și favorabile circumstanțe pentru a-i justifica purtarea, chiar atunci când pe drept merită să fie disprețuită și acuzată. Astfel, lumea va vedea cât de mult se iubesc Masonii între ei.
Dar, Companioni ai mei, trebuie să extindeți și mai mult aceste sentimente nobile și înălțătoare. Dați-mi voie să vă întipăresc în minte – și să vă fie insuflat în inimă – că orice om are dreptul neîndoielnic la serviciile voastre pline de bunătate.
Așadar, dați-mi voie să vă încurajez să faceți bine tuturor, în timp ce mai cu seamă vă încredințăm în grijă pe toți credincioșii, ca prin sârguință și fidelitate față de îndatoririle și preocupările voastre – bunăvoința liberă, milostenia îndreptată spre cât mai mulți, consecvența și sinceritatea prieteniei dintre voi, purtarea la fel de amabilă și virtuoasă – să arătați lumii efectele fericite și benefice ale vechii și onorabilei noastre instituții.
Să nu se spună că v-ați străduit în zadar și v-ați risipit puterile, căci eforturile voastre se află dinaintea Domnului, iar răsplata e la Dumnezeul vostru.
În sfârșit, Frați și Companioni, fiți cu toții de-un gând, trăiți în pace și fie ca Dumnezeul iubirii și milosteniei să se desfete trăind printre voi și fiți binecuvântați de-acum și pururea.
Frate, Companion al meu, ne aflăm pe Pământ Sfânt, căci chipurile Heruvimilor privesc acest platou de Aur.
