Grație prietenului și fratelui meu, Gerard Otten, am avut ocazia să particip, în iunie 2022, la o întâlnire excepțională, la Rotterdam, a Lojii de limba engleză CONCORD nr. 134, din cadrul Marelui Orient al Olandei. A fost o reuniune de gradul întâi. Au fost inițiați doi profani, un turc și un brazilian. Ceremonia emoționantă a fost foarte apreciată de cei prezenți, după cum o atestă diversele reacții și comentarii (mai ales din partea vizitatorilor). Meritul este al Maestrului Venerabil și al ofițe­rilor săi, care și‑au îndeplinit ­rolurile în mod excelent, demonstrând, încă o dată, importanța practicii și a repetițiilor. În continuarea ritualului au fost îndeplinite cu stil cele trei lecturi, de către Venerabilul Frate A.G. Brouwer (despre colțul de NE al Lojii), Fr. R. Hall (Instrumentele de lucru) și Venerabilul Frate M van der Linden (importanța inițierii). Loja este foarte cosmopolită, reunind masoni de diferite naționalități. În prezent, membrii lojii sunt din zonele Imperiului Roman plus coloniile și, destul de ciudat, puțini frați germani.
Atmosfera a fost extraordinară. Încă o dovadă a universalității francmasoneriei. Am călătorit mult, participând la diverse întâlniri masonice pe tot ­Globul. Mă ocup de relații masonice internaționale de 22 de ani, de când am fondat revista Forum Masonic, și sunt deci obișnuit cu atmosfera din diferite loji, practicând diverse ritualuri. M‑am simțit ca acasă în Loja Concord, la fel ca și în lojile mele din Anglia, Scoția și Germania. Drept urmare, am decis să devin Country Member al Marelui Orient al Olandei.
Ca un omagiu adus Lojii CONCORD, una dintre noile mele case masonice, am decis să public în revista Forum Masonic un scurt istoric al acestei loji excepționale. Astfel, i‑am rugat pe seniorii din CONCORD să‑mi furnizeze informații despre această lojă, înființată acum aproape un secol, în 1929.

ÎNCEPUTURILE FRANCMASONERIEI ÎN OLANDA
Documentele ne arată că încă din 1724 exista o lojă masonică în Rotterdam. Aceasta a fost cu siguranță prima lojă din Olanda și, cel mai probabil, prima lojă de pe continent. Membrii săi erau comercianți englezi și scoțieni care locuiau la Rotterdam și parteneri de afaceri locali. Cincisprezece ani mai târziu, alte loji au apărut la Haga și Amsterdam.
Devenise cunoscut faptul că, pentru a deveni membru al unei loji, trebuia să depui un jurământ de păstrare a secretului, inclusiv asumarea unei pedepse foarte severe în cazul încălcării acestui jurământ. Aflând aceste lucruri, guvernul a decretat imediat
francmasoneria ca fiind ilegală. Două motive au stat la baza acestei decizii: în primul rând, o societate care lucrează în secret ar putea pune la cale acțiuni subversive și, în al doilea rând, doar guvernul și autoritățile locale sunt autorizate să aplice pedepse cetățenilor lor. În 1736, guvernul, adică „De Staten van Holland”, a publicat un decret care interzicea lojile masonice. În consecință, Loja din Rotterdam a fost dizolvată. În următorii 12 ani, această interdicție a fost aplicată cu strictețe. Treptat însă, interdicția a fost ridicată și au apărut noi loji. În 1756, 11 loji olandeze au decis să își înființeze propria Mare Lojă.
Deja în 1747 o nouă lojă de limbă engleză, „Loja Orange” a fost înființată în Olanda. Aceasta adăpostea numeroase naționalități. Așa cum se întâmplă adesea în companiile mixte, au apărut disensiuni, iar membrii au avut tendința de a se asocia pe baza unei limbi comune. În afară de câteva loji de limbă engleză, au apărut loji de franceză și germană. Una dintre aceste loji (pe atunci de limba engleză) există încă aici, în Rotterdam: „Loja celor 3 coloane” (De Drie ­Kolommen), fondată în 1767 ca lojă sub charter londonez, dar care în prezent este lojă olandeză sub conducerea Marelui Orient al Olandei, ce folosește ritualul olandez, în limba olandeză.
Să ne îndreptăm atenția spre Olanda în perioada care a urmat Marelui Război. O perioadă de expansiune a vieții economice. Ca și în secolul al XVIII‑lea, când francmasoneria a ajuns în Olanda, orașul Rotterdam, fiind un port important, cu un comerț considerabil între Europa și Marea Britanie, reunea o mulțime de frați englezi, scoțieni și din colonii, toți vorbitori de limba engleză. Aceștia erau negustori/agenți de navigație/navigatori, precum și rudele și prietenii lor.
S‑a stabilit că un grup mare dintre acești frați erau atunci membri sau vizitatori obișnuiți ai Lojii Drie Kolommen, printre ai cărei membri se aflau mulți implicați în aceleași activități din domeniul maritim. Relațiile de afaceri trebuie să fi jucat, de asemenea, un rol în apartenența lor comună.
Este interesant de remarcat cum istoria se repetă din secolul al XVIII‑lea până în secolul al XX‑lea într‑o lojă olandeză care a început cu membri vorbitori de limba engleză, comercianți și navigatori, care mai târziu au trecut la utilizarea limbii olandeze. Și care, după 150 de ani, a redevenit un adăpost pentru expații/călătorii și navigatorii vorbitori de limbă engleză.
Cel mai probabil, mărimea contingentului de vorbitori de limbă engleză și sprijinul confraților lor din Loja 3 Kolommen au fost cele care i‑au făcut sufi­cient de îndrăzneți în ia­nua­rie 1929 (cu mult înainte de declanșarea crizei economice) să solicite Marelui Orient al Olandei să le acorde un mandat pentru a înființa o Lojă olandeză la Rotterdam care să lucreze în limba engleză.

Acești frați solicitanți au fost P. Deys / Wallace T. Platt / G.V. Hartree / R.W. Berkhout / G. Dulling / B. Massey / J. Springer.
În iunie 1929, în cadrul Conventului anual al Marelui Orient al Olandei, petiția lor a fost analizată și aprobată.
Loja Concord nr. 134 a fost consacrată pe 16 octombrie 1929 de către Marele Maestru în exercițiu la acea vreme, P.R.Fr. Hermannus van Tongeren.

Primul M.Ven. al Lojii Concord a fost fratele W.T. Platt.
În Olanda, fiecare lojă trebuie să aleagă o culoare. Culoarea aleasă pentru Loja Concord a fost albastru deschis. Cel mai probabil, această culoare a fost aleasă pentru a le permite fraților englezi să poarte regalia lor engleză.
Lojii Concord i s‑a permis să urmeze Constituția engleză în administrarea sa, cu condiția să nu contravină Constituției Marelui Orient al Olandei.
Trebuie remarcat faptul că noua Lojă, deși a primit un mare sprijin din partea Lojii 3 Kolommen, nu este loja fiică a acesteia, astfel încât Loja De Drie Kolommen nu este Loja Mamă.

Deși noii loji i s‑a permis să folosească limba engleză, a fost obligatorie traducerea ritualului olandez în vigoare la acel moment în Olanda. De asemenea, ofițerii urmau să fie echivalentul ofițerilor din lojile olandeze. Acest lucru poate părea ciudat pentru cei care suntem obișnuiți să lucrăm ritualul englezesc Emulation într‑o lojă, cu funcțiile aferente, așa cum sunt prevăzute de acel ritual. Dar acestea au fost condițiile în care s‑a permis ca noua lojă să ia ființă. De fapt, cam aceleași condiții guvernează acum nou ­înființata Lojă Amsterdam, din Capitală, căreia Loja ­Concord i‑a acordat tot sprijinul, dar care nu este Loja noastră fiică.

Despre funcționarea lojii Concord de dinainte de război se știu puține lucruri. Știm că primul M.Ven. W.T. Platt (1929‑30) a fost succedat de P. Deys (1930‑2), care a fost forța motrice a fondării Lojii Concord. Piet Deys a fost succedat de BB J. Springett (1932‑3), L.W. Davies (1933‑4), E. Hart (1934‑5), G. Gibbs (1935‑6) și I. Garrett (1936‑7).
Nu se cunosc maeștrii și ofițerii în anii de după 1937 până la izbucnirea celui de‑al Doilea Război Mondial.
La fel ca majoritatea celorlaltor loji din Rotterdam, Concord a folosit aceeași clădire a lojii de la OPPERT nr. 72 (proprietate a Lojei 3 Kolommen).
Concord pare să fi participat, de asemenea, la deschiderea anului masonic împreună cu celelalte loji din Rotterdam. Așa cum facem și acum. Ei se întâlneau lunar, au instituit mai târziu o succesiune ascendentă la funcțiile în lojă, au subvenționat Seara Doamnelor, așa cum se întâmplă și în prezent.


Bombardamentul asupra Rotterdamului din mai 1940 a distrus clădirea lojii de la Oppert și toate arhivele lojii din Rotterdam depozitate acolo. Nu a mai rămas nicio urmă din istoria de dinainte de război.
Toate activitățile masonice au încetat în timpul ocupației germane.
Nu avem cunoștințe despre soarta fraților din Loja Concord după începutul ocupației. Dacă frații englezi au reușit să își recâștige țara și dacă toți frații au supraviețuit războiului este din păcate necunoscut.


REDESCHIDEREA LOJII CONCORD
Există un argument în favoarea continuității între vechea Lojă Concord din 1929 și Loja Concord redeschisă în 1956, în persoana fratelui Henk „Henry” ­Lohman, care a fost primit în Concord în 1935, înainte de cel de‑al doilea război mondial, și a fost secretarul desemnat al acesteia în 1956. Fratele Herman van Well nu‑l văzuse pe fratele Lohman la inițierea sa din 1969 și, într‑adevăr, fratele Lohman a fost absent între 1956 și 1972; a fost Country Member al Lojii între 1972 până la decesul său în 1979, participând cu o oarecare regularitate doar între 1972 și 1977. Până atunci era M.Ven. din Trecut și Mare Ofițer (Asistent Mare Maestru de Ceremonii Districtual din Trecut) al Marii Loji Districtuale din Egipt și Sudan. Aici nu suntem departe de serialul „Armata lui tata”, această Mare Lojă Districtuală fiind condusă în jurul anului 1900 de nimeni altul decât Lord Kitchener însuși. Fratele Lohman se întorsese de la Canalul Suez, în 1950 și apoi a devenit membru al DDK.

Fratele Lohman a fost prezent la ținuta de redeschidere în calitatea sa de secretar, dar nu a redactat niciun proces‑verbal și nici nu a fost menționat în acesta. De asemenea, nu a fost menționat nici pe lista membrilor care au redeschis loja.
Fratele Jan‑Albert Dop a comunicat că își amintea doar de 2 mari secretari din Concord, și anume fratele Cees Timmer și fratele Joe Foreman. Dar fratele Foreman fusese secretarul Loji Concord! Iată că fratele Jan‑Albert ne pusese pe o pistă.
În istoria sa despre Loja Concord (2003), Fratele Derek Seaman sugerează că Loja a fost redeschisă de unii membri ai Lojii Concord de dinainte de război, împreună cu prietenii lor din zona rurală a Angliei și cu câțiva frați entuziaști din Olanda.
Pe 29 septembrie 1956, la ora 16:30, Marele Maestru al Olandei, Marii Prim și Al Doilea Supraveghetori, Secretarul, Trezorierul și Maestrul de Ceremonii au participat la ceremonia de redeschidere. De la UGLE au venit Asistentul Marelui Capelan și doi Mari Ofițeri din Trecut, în timp ce ceilalți patru Ofițeri de instalare reconsacrau Loja Corcord. Au fost prezenți 24 de Ofițeri și membri (din 26) și 75 de vizitatori (32 de nume sunt pe foi volante, și un anume frate J. Foreman din Loja Avondale nr. 2395. Clădirea putea găzdui 100 de persoane.
Marele Maestru, alături de Marii Supraveghetori ai săi, a deschis lucrările la gradul de ucenic, în ritual olandez, și a exprimat bucuria că Loja Concord era acum a 6‑a Lojă redeschisă după cel de‑al doilea război mondial. Apoi i‑a invitat pe ofițerii instalatori, în ordinea inversă a rangurilor, să îl instaleze pe fratele Cornelis Manifarges ca M.Ven. al Lojii Concord și a înmânat Patenta Maestrului Lojii.

Ceremonia a decurs fără probleme, Venerabilul Frate C. Manifarges depunând jurământul și fiind instalat corespunzător într‑o scurtă ținută restrânsă; el l‑a investit ca M.Ven din Trecutul Imediat pe Venerabilul P.J. Hooren. A urmat strigarea și votarea candidatului pentru următoarea ținută (era din Essex), numirea și învestirea ofițerilor, definirea culorii Lojii, o dispoziție pentru redactarea regulamentelor, (fără Trunchiul Văduvei?), anunțurile și închiderea. Probabil că au terminat în jurul orei 18:00.
În 1973, Antonie Manifarges a scris explicit că Loja Concord a fost redeschisă la inițiativa tatălui său. Fratele Cornelis Manifarges era atunci membru al Lojei The Three Pillar’s (DDK), din 1936. DDK este, chiar și acum, una dintre cele mai mari trei loji din Rotterdam. În 1958 avea aproximativ 150 de membri, în ciuda faptului că au roit din DDK două loji, Loja The Three Lights (DDL), respectiv Loja Delta. Așadar, când fratele Cornelis Manifarges trebuie să fi convins cel puțin alți 4 frați din DDK pentru această idee (frații Lohman, Drulman, Waud și Van den Akker), aceasta trebuie să fi fost resimțită de DDK ca o altă investiție, așa cum DDK procedase de mai multe ori. Dar, nu erau mulți masoni englezi care lucrau în port pe lista DDK. De fapt, Frații Waud și Manifarges erau singurii!

De ce a optat fratele Manifarges pentru o lojă tipic englezească? Poate că se temea că Loja se va închide din nou dacă englezii vor fi forțați să plece; continentul european nu era considerat pe atunci atât de sigur din cauza amenințării rusești. Pe lângă asta, se simțea probabil mai expert în ritualul englezesc și, cum DDK nu prea avea alți membri englezi ca el, ar fi trebuit să‑i importe. Pentru ca ma-
sonii englezi să fie interesați, Loja ­Concord avea nevoie de o organizare engleză cu un ritual englezesc cu care să fie familiarizați. De asemenea, ar fi devenit mai accesibilă din punct de vedere financiar, deoarece majoritatea Lojilor englezești se întâlnesc doar de 4‑5 ori pe an, iar într‑o configurație olandeză cu întâlniri săptămânale/lunare costurile de călătorie ar fi fost ridicate pentru Frații care locuiesc în Marea Britanie.
Era puțin probabil ca o structură engleză, deși necesară pentru resuscitarea Lojii albastre Concord, să fie suficientă în sine pentru a‑i motiva pe prietenii săi să traverseze Canalul Mânecii de cel puțin patru ori pe an. Ar fi avut nevoie de ceva mai mult pentru a‑i compensa pe prietenii săi pentru toate problemele și costurile de a călători de 4‑5 ori pe an pe continent. Ceea ce ar putea fi atractiv pentru ei ar fi introducerea unui grad nou în Europa. Ce grad conex ar fi potrivit?
Dacă cineva ar alege să folosească ritualul englezesc, de exemplu Emulation, calea pentru fondarea unei Loji Mark ar fi deschisă, deoarece majoritatea prietenilor fratelui Manifarges din Middlesex și din comitatele din jur aveau, ca și el, rang provincial în Mark. Așadar, pentru fratele Cornelis, modalitatea de a‑i interesa pe prietenii săi din Mark într‑o întreprindere cum ar fi redeschiderea lojii albastre Concord, era de a merge pentru fondarea unei Loji Mark cât mai repede posibil după resuscitarea Lojii de Craft.
(După cum știe toată lumea, din 1816, o Lojă engleză nu este considerată completă fără un Capitul al Sfântului Arc Regal. Așadar, de ce nu a fost ales Holy Royal Arch? Probabil că fratele Cornelis Manifarges avea suficientă experiență cu masoneria olandeză pentru a prevedea că Marele Capitul HRA olandez va insista asupra unei traduceri în limba engleză a propriului său ritual, de dragul uniformității ritualului. În plus, el însuși nu condusese niciodată un capitul al HRA. Astfel, înființarea unui Capitul HRA al Concord va trebui și ar putea să mai aștepte).

Cornelis știa că noua Lojă Mark ar fi fost prima de pe continentul european și aproape sigur s‑a sfătuit cu Marea Lojă Mark și (poate) chiar UGLE în legătură cu interesul lor pentru această acțiune înainte de a se decide efectiv la redeschiderea efectivă a Lojii albastre Concord Craft. Mark Masons Hall trebuie să fi fost foarte interesată, UGLE fiind probabil dispusă să coopereze atâta timp cât Craftul Olandez ar fi fost de acord și Marele Capitol HRA Olandez nu s‑ar fi ofensat. Este posibil ca aceștia să fi fost încântați să vadă o structură engleză importată în fortăreața olandeză, dar ar fi procedat cu discreție, pentru a nu deranja inutil orgoliile masonice.
Și astfel, Loja Concord a Maeștrilor Mark a fost fondată în aprilie 1958, la 19 luni de la prima în­tâlnire regulară a Lojii albastre ­Concord după redeschiderea sa. În 1966 a fost înființată Loja RAM. În mai 1979 a fost înființat Capitulul HRA Concord. Gradele Mark-RAM-Royal Arch ale Lojii Concord, au devenit interfețe ale diferitelor Loji de limbă engleză din Olanda.
În prezent, Concord nu este cea mai mare Lojă albastră din Rotterdam, aceasta este Fréderic Royal. Dar dacă adăugăm membrii din Mark/RAM/HRA, (nu și dublurile), atunci Concord este cel mai mare corpus din Rotterdam; de asemenea, vizitatorii au făcut ca Concord să devină ceea ce este.
Există o atmosferă de deschidere și prietenie față de vizitatori. Această atmosferă a rămas mereu aceeași, chiar dacă în prezent membrii provin din teritoriile care au aparținut întregului Imperiu Roman și din colonii, iar acesta este poate un secret al succesului Lojii. Un alt lucru deosebit se referă la climatul Lojii, care este serios, dar nu rigid. Cum să transmitem într‑un mod precis atmosfera specială nu știm. Cel mai bun mod este să o experimentați voi înșivă.
(Informații furnizate de Venerabilii Frați Herman van Well, Anne Brouwer)

November 26, 2022