THOMAS W. JACKSON
E un mare privilegiu să fiu rugat de Marele nostru Suveran să vă vorbesc în seara aceasta pe un subiect care a reprezentat într‑o mare măsură viața mea din ultimii cincizeci de ani, un subiect care nu doar că mi‑a influențat viața, dar a influențat evoluția societăților civile de secole. Subiectul la care mă refer este, bineînțeles, Francmasoneria. Companionul Cavaler Wood mi‑a dat permisiunea să‑mi aleg singur subiectul, așa că mi‑am intitulat intervenția „Relevanța noastră în lumea de azi”.(…)
E greu de crezut că atât de mulți dintre cei mai patrioți conducători din istorie, care au purtat lupta pentru drepturile omului, au fost francmasoni dar nu au fost influențați de filosofia Francmasoneriei. Oare Francmasoneria i‑a făcut mari? Bineînțeles că nu; însă nici nu poate fi întâmplător faptul că erau francmasoni. Preceptele filosofice ale Francmasoneriei trebuie să le fi influențat gândirea și să‑i fi stimulat într‑un fel sau altul să‑și asume poziție de lideri în lupta țărilor lor pentru dreptul cetățenilor de a fi liberi.
Poate că Francmasoneria nu i‑a făcut măreți pe acești oameni, însă ei au contribuit la măreția Francmasoneriei. Fără ei și fără multe alte nume de legendă din nenumărate domenii, Francmasoneria nu ar fi putut să capete măreția și influența care au modelat evoluția societăților civile în ultimele câteva sute de ani. Spre meritul ei, una dintre marile trăsături ale Breslei e aceea că a atras unii dintre cei mai mari și mai luminați oameni din istorie. Această forță de atracție a fost motivul principal pentru care Breasla noastră a devenit o forță ca nici o alta din lume, un far care să călăuzească dezvoltarea societăților.
Foarte puține țări libere din ziua de azi există fără influența francmasonilor sau a filosofiei masonice. Francmasoneria a fost una dintre enclavele importante care au asigurat mediul unde în Epoca Iluminismului, cu un anumit grad de libertate, s‑au putut întâlni marii gânditori. Dacă ne îndoim de cât de semnificativă a fost influența Francmasoneriei nu trebuie decât să ne gândim că Statele Unite ale Americii – alături de multe alte țări – sunt foarte probabil un rezultat al ei și al modelului democratic creat în cadrul Francmasoneriei.
Cu toate acestea, lumea s‑a schimbat și, odată cu această schimbare, trebuie să analizăm cât de relevanți mai suntem astăzi. Mai sunt filosofia și preceptele Francmasoneriei relevante pentru cerințele societăților actuale? Iese în evidență imaginea vizibilă a Francmasoneriei ca o influență pozitivă, așa cum o făcea în trecut? Mai avem puterea să influențăm evoluția societăților civile? Au conducătorii noștri de azi viziunea de perspectivă necesară ca să vadă importanța potențială a dezvoltării evolutive continue a societății? Sunt întrebări foarte serioase, iar felul în care răspundem va determina nu doar influența noastră în societate, ci și supraviețuirea noastră ca instituție.
Răspunsul la prima întrebare, cea referitoare la relevanța Francmasoneriei pentru cerințele societății actuale, este un „da” neechivoc. Nu poate exista nici o perioadă în care filosofia și preceptele Francmasoneriei să nu fie relevante în societate. Chestiunile care ridică astăzi provocări Francmasoneriei în unele zone din lume nu își au originea în lipsa de relevanță a filosofiei sale, ci în incapacitatea noastră de a o pune în practică. Îl citez pe John Robinson, cunoscutul autor care e posibil să fi deschis drumul mulțimii celor care scriu astăzi despre Francmasonerie: „Problema cu Francmasoneria din ziua de azi e că nu mai practică Francmasoneria.”
E drept că Robinson scria în baza a ceea ce observase la Franncmasoneria americană. Există o diferență sesizabilă între relevanța Francmasoneriei în America și relevanța ei în mare parte din restul lumii. În America, evoluția societății e încetinită de un proces de maturizare care necesită mai puține schimbări radicale și care e marcat de lene și apatie. Din păcate, Francmasoneria americană a fost lovită de aceeași boală.
Acum câteva săptămâni am ținut o prezentare în cadrul unui simpozion din Izmir, în Turcia, pe tema „Provocările cu care se confruntă Francmasoneria în secolul XXI”. Când am fost rugat să vorbesc, cuvântul mi‑a fost dat cu observația că e limpede că protocoalele noastre de regularizare, recunoaștere, autoritate jurisdicțională etc. nu se mai pot aplica în ziua de azi. Când am ținut prezentarea, am intrat în rolul de avocat al diavolului și am argumentat împotriva acestei observații. Tocmai aceste protocoale au ținut Francmasoneria în viață vreme de sute de ani, iar când începem să le neglijăm importanța începem să ne slăbim temelia. Mă mir de fiecare dată de mulți dintre conducătorii de azi, care par determinați să distrugă tocmai acele calități ale Breslei care nu doar că ne țin în viață, ci chiar au contribuit la importanța noastră.
Premisa era că Francmasoneria trebuie să se adapteze la era tehnologică. Și totuși, Francmasoneria a fost înfloritoare vreme de 300 de ani evoluând printre schimbările societății, fără să‑și sacrifice protocoalele. Să ne punem următoarele întrebări: sunt schimbările sociale din era tehnologiei mai dramatice decât schimbările sociale din epoca Revoluției Industriale? Trebuie Francmasoneria să devină ceva fundamental diferit pentru a rămâne relevantă? Poate că schimbările nu sunt atât de necesare în Francmasonerie pe cât sunt în societatea în care ea există. Punând în balanță valorile morale și etice pe care le promovează Francmasoneria și schimbările pricinuite de evoluția societății pe care am avut prilejul să le observ, aș sugera că ar fi mai prudent ca societatea să se schimbe, nu Francmasoneria.
(…) Trăim într‑o țară dominată de preceptul „corectitudinii politice”, într‑atât încât atitudinea generală e că fiecare cetățean are dreptul să aibă la fel de mult ca oricine altcineva indiferent de capacitățile, inițiativa sau temeinicia de care dă dovadă. Însă America a fost construită și pe baza unor protocoale – protocoale care le‑au asigurat cetățenilor ocazia și elanul să se ridice deasupra banalului și să exceleze în viață. Corectitudinea politică provine din transformarea multor cetățeni americani productivi în paraziți care trăiesc pe spinarea societății. Din păcate, mare parte dintre conducătorii noștri masoni au căzut și ei în mrejele corectitudinii politice, iar rezultatul a fost declinul devastator al calității membrilor din Breaslă.
Nu vreau să sugerez că ar trebui să devenim o organizație formată numai din „elita” societății. Într‑adevăr, un al doilea motiv al măreției noastre a fost deschiderea organizației spre a accepta oameni din toate păturile societății și spre a‑i așeza ca egali într‑o încăpere a Lojei. Dacă nu am fi avut această deschidere, nu am fi ajuns la măreția de odinioară. Cu toate acestea, chiar suntem o organizație de elită. Când am stabilit să acceptăm numai oameni destoinici, am devenit elitiști. Nu e nimic greșit în a fi elitist. Francmasoneria a fost întotdeauna, și trebuie să fie întotdeauna, o fraternitate de elită.
Și totuși, un al treilea motiv clar pentru care am fost măreți a fost angajamentul de a rămâne selectivi în privința calității oamenilor pe care îi acceptăm în rândurile noastre. Francmasoneria decade în America pentru că nu am fost capabili să respectăm acest al treilea principiu.
Pe de altă parte, ce am spus până acum se aplică numai condițiilor sociologice din țara noastră și poate din alte câteva țări, în general vorbitoare de engleză.
Să analizăm Francmasoneria din restul lumii. Trăim într‑o epocă remarcabilă pentru Francmasonerie. Breasla crește poate în ritmul cel mai rapid din istoria ei. De la începutul secolului au fost consacrate 26 de noi Mari Loje, iar Breasla se bucură de succese și influență în locuri unde nu a mai existat până acum sau unde a fost revitalizată după căderea regimurilor represive. S‑ar putea să fie cea mai mare creștere a numărului de Mari Loje într‑un timp atât de scurt din toată istoria noastră, iar majoritatea Marilor Loje din lume își sporesc numărul de membri, atrag unii dintre cei mai mari lideri din comunitățile respective, iar influența Francmasoneriei în acele societăți e una importantă. Pentru acele societăți Francmasoneria este, fără îndoială, relevantă.
Mulți dintre voi știu că în ultimii cincisprezece ani am fost Secretar Executiv al Conferinței Mondiale a Marilor Loje Masonice Regulare. Din această funcție am avut privilegiul să călătoresc mult în lume și am observat cum operează Francmasoneria în mai multe țări. Așa cum vă așteptați, a avut de înfruntat diverse obstacole din varii motive. În Europa de Est, provocarea a venit ca o consecință a neîncrederii înrădăcinate față de orice fel de organizație, creată de represiunile la care au fost supuse țările respective pe parcursul mai multor decenii. În Africa a trebuit să înfrunte neîncrederea din partea triburilor care se temeau că Francmasoneria e o organizație vrăjitorească. În ambele regiuni se confruntă cu rezistență din partea liderilor religioși care manifestă opoziție istorică față de Francmasonerie.
Sunt ferm convins că relevanța Francmasoneriei în lumea de azi nu e cu nimic inferioară celei din trecut, dar sunt convins și că relevanța ei în America trebuie redefinită de membrii noștri și reintegrată în societate, iar importanța ei trebuie din nou subliniată. Din fericire, situația nu e aceeași în restul lumii. Francmasoneria s‑a ridicat întotdeauna la cel mai înalt nivel acolo unde a fost provocată cel mai mult. Acesta e un motiv principal pentru care a avut succes în unele părți ale lumii și începe să dea greș în altele. Dați‑mi voie să vă povestesc câteva dintre experiențele mele – sunt exemple care întăresc relevența Francmasoneriei.
În ultimii zece ani am fost primit la întâlniri de președinții a șase țări și de câțiva prim‑miniștri, am fost la numeroase posturi TV și emisiuni radio din Europa și Africa și am realizat numeroase interviuri în presă. Am ținut o prezentare publică în India, iar în America Latină am vorbit în fața mai multor senate și lideri militari. Am participat alături de președintele în funcție la depunerea coroanei pe mormântul soldatului necunoscut de sub Arcul de Triumf din Paris, alături de președintele Gabonului am depus o coroană la mormântul fostului președinte, la mormântul lui O’Higgins din Chile am fost alături de președinte și la fel s‑a întâmplat la monumentul lui Benito Juarez din Mexic. Am asistat și la dedicarea unui monument masonic în mall‑ul național din Valparaiso din Chile. Iată doar câteva dintre experiențele semnificative pe care le‑am trăit datorită importanței Francmasoneriei.Pentru mine este stupefiant felul în care sunt întâmpinat și primit în alte țări numai pentru că reprezint Francmasoneria.
De curând am fost în Muntenegru, unde am participat la Convent. Pentru cei care nu știu, Muntenegru e cea mai sudică țară care apărut în urma fragmentării Iugoslaviei. În clipa de față există șapte țări care au apărut în urma dizolvării ei – Serbia, Muntenegru, Croația, Slovenia, Macedonia și Bosnia‑Herțegovina –, iar în viitor e posibil să fie recunoscută și o a opta, Kosovo. Mi‑am dat seama atunci cum să închei acest articol.
Iugoslavia a fost o țară compusă din multe culturi despărțite de secole întregi de neîncredere și animozitate, lucru valabil și acum, într‑o oarecare măsură. Mereu mi s‑a părut incredibil că un singur om, Mareșalul Tito, un dictator, a reușit să‑i țină laolaltă atât de mult timp.
Ce e mai important însă e că, sub egida preceptului filosofic al frăției oamenilor, în fiecare dintre aceste țări au fost consacrate mari loje, fără ajutor din partea celorlalte. Chiar acum există planuri de creare a unei mari loje în Kosovo. Când se va forma, va cuprinde și Marea Lojă a Albaniei, pentru că acolo trăiesc și cetățeni albanezi. Toate aceste mari loje au fost prezente la Podgorica, iar afecțiunea reciprocă s‑a simțit atunci pe tot parcursul evenimentului.
Mai e Francmasoneria îndeajuns de influentă încât să aibă un cuvânt de spus în evoluția societăților civile? Îndoielile ar trebui să ne fie spulberate dacă ne uităm la Conventul din Muntenegru. Francmasoneria va continua să joace un rol covârșitor în evoluția societăților civile. Eforturile vor continua, iar cele mai mari obstacole pe care le va întâmpina vor fi viziunea conducerii noastre și nevoia de a depăși egoismul ce pare să fie, de fapt, cea mai cruntă limitare a noastră.
La sesiunea aceea de comunicări am purtat medalionul Marii Loje de Iugoslavia care mi‑a fost oferit în dar, alături de Marea Stea de Muntenegru. L‑am purtat și ca amintire simbolică a relevanței Francmasoneriei. Chiar dacă nu au fost vindecate toate rănile și nici nu s‑au risipit toate animozitățile din acele societăți, impresia filosofică pe care a lăsat‑o Francmasoneria asupra fraților din Marea Lojă arată foarte puternic relevanța Francmasoneriei în lumea actuală. Sentimentul de dragoste frățească generat de Francmasonerie transcede într‑adevăr ura și animozitățile din lume. Închipuiți‑vă ce impact am avea dacă am putea transfera același sentiment pe tot Globul!
(Discurs susținut la o întâlnire anuală a Marelui Consiliu Imperial Unit al Cavalerilor Crucii Roșii a lui Constantin)
