CLAUDIU IONESCU
de vorbă cu
MICHAEL KRAUS
Mare Maestru din Trecut şi Mare Maestru de Onoare, Marea Lojă a Austriei
Înalt Mare Preot al Ritului de York din Austria
Membru în Comitetul de Conducere al International Masonic Affairs
Bună ziua – sau bună dimineața, în țara ta – Prea Respectabile Frate Michael Kraus, și îți mulțumesc că ești astăzi alături de noi ca să vorbim despre Francmasonerie.
E plăcerea mea.
Aș vrea să prezentăm publicului nostru viața masonică din Austria: câți masoni și câte Loji există, dacă există Loji și în alte limbi, ce rituri de perfecționare aveți în Austria și așa mai departe.
De curând avem 81 de Loji în Austria, iar alte două Loji se află în pregătire, nu au putut fi consacrate din pricina pandemiei. În clipa de față avem aproximativ 3700 de membri în Craft. Este primul an de la Al Doilea Război Mondial încoace când am înregistrat o scădere a numărului de membri, nu din cauză că nu am avea candidați – avem mulți, mai mulți decât putem iniția –, ci din cauză că pandemia nu ne‑a permis să organizăm ceremonii de primire, iar din nefericire am înregistrat și un număr mare de morți din pricina coronavirusului. Prin urmare, Masoneria austriacă este încă în creștere, o creștere cât se poate de moderată, nedepășind vreodată 3%, însă 2020 a fost un an foarte greu și abia acum două săptămâni am reluat, cu mare grijă, întrunirile fizice. În timpul pandemiei am ținut întâlniri online. Să revin la întrebarea ta despre riturile de perfecționare: avem acum, în ordinea dimensiunii, Ritul York – format din Capitul, Consiliu și Comanderii – cu mai bine de 600 de membri. Avem Ritul Scoțian, cel mai vechi rit de perfecționare din Austria (Ritul York a început abia în 1974). Avem o Lojă a Sfântului Arc Regal și – probabil o situație unică în lume – Loja noastră engleză a Sfântului Arc Regal e integrată în Ritul York American. Au acces la întâlniri din așa‑numitul Grad al Șaptelea din Ritul York și au înlesnit procedurile de participare. Așadar, la nivel de capitule avem armonie, la fel și între Ritul Scoțian și Ritul York. Lucrurile nu au stat mereu așa, uneori situația a fost foarte competitivă. Din 2016 avem întâlniri comune cel puțin o dată pe an și ne aflăm într‑o relație foarte bună. Mai noi avem și Masoni Mark, din 2007, avem așa‑numitul Rit Scoțian Rectificat (dar numai într‑o zonă din Austria, este foarte mic). Avem Conclave și în mod neoficial avem Shrine. După cum se știe, avem o mică grupare de Loji ale Marelui Orient neregulare, dar și Loji mixte și doar pentru femei. Avem o regulă foarte strictă: vizitele sunt interzise, cu toate că ocazional au loc. Și în cazul structurilor iregulare există mai mult sau mai puțină armonie între ele. După cum fără îndoială știi, foarte celebrul nostru muzeu din Rosenau, unica Lojă europeană rămasă din secolul XVIII, e deschis Lojilor neregulare care vor să se întâlnească acolo.
Aveți Loji în alte limbi?
Da, de mulți ani avem o Lojă maghiară, Helikon, care funcționează legal. Avem o Lojă franceză, Les Trois‑Canons, își efectuează lucrările în franceză. Avem o Lojă engleză, Sarastro, tot de ritual englez, integrată și ea în Marea Lojă a Austriei. Însă din punct de vedere ritualic avem o singură Lojă de ritual austriac în Craft. Francezii au ritul scoțian vechi, iar englezii au ritul englez, ca de obicei.
Marile Loji de limbă engleză își pierd membrii. Este situația aceeași în Austria (exceptând perioada de pandemie)? Ce politici aveți ca să păstrați membrii?
Motivul principal pentru dezvoltarea diferită în lume are legătură cu poziția Masoneriei în societate. În țările francofone și în general vorbitoare de limbi romanice (America Latină, Italia etc.) există tradiția de a privi Masoneria ca pe ceva de sorginte Iluministă, ca având un rol politic în societate. Apare o mare neînțelegere la nivelul interpretării principiilor de bază ale United Grand Lodge of England, unde se spune că „nu se va discuta despre religie și politică”. Inițial însemna că ar trebui să te ferești de manevrele politice din partid, să nu te implici în controversele politice din fiecare zi. Însă – și din păcate lucrul acesta e interpretat greșit de majoritatea Lojilor anglofone – nu ar trebui să te ferești de implicare, de interesul față de societate. Angajamentul în societate a fost întotdeauna o misiune principală a Masoneriei în Europa continentală, încă este în America Latină și în multe țări est‑europene, iar în mod tradițional este un aspect la Masoneriei în Lojile care cresc foarte rapid din Africa, pentru că majoritatea au fost întemeiate sub influență franceză, iar Franța s‑a aflat întotdeauna în centrul implicării sociale. Prin urmare, cum publicul – în Europa, cel puțin – are cunoștințe destul de bogate despre Masonerie, iar interesul față de societate este ridicat, nu avem probleme în a aduna sau iniția membri noi. Situația în toată lumea e de așa natură că mulți oameni cred că partidele, sindicatele, chiar și alte instituții, religiile nu au reușit să dea răspunsuri unor întrebări ale societății și caută noi mijloace de a veni împreună, de a se implica în societate și, evident, Francmasoneria e unul dintre ele. Lucrul acesta a fost neglijat sau neobservat în lumea anglofonă, în Statele Unite, în Marea Britanie – ei se concentrează pe tradiție, istorie, ritual, făcând ca tinerilor candidați să le fie greu să devină membri și să lucreze acolo, pentru că ritualurile sunt atât de complicate și trebuie să faci totul pe de rost încât mulți se feresc, pentru că nu sunt nici capabili și nici dornici să‑și pună povara aceea pe umeri. Conservarea istoriei nu e un motiv suficient! Dacă nu le dai un conținut care are legătură cu viața lor de zi cu zi, tinerii nu vor fi interesați.
Absolut. Care sunt relațiile Francmasoneriei austriece cu autoritatea statului? Țin minte că acum mulți ani mi‑ai spus că ați fost contactați de președinție pentru ceva ce ținea de constituție. Voiam să subliniez acest aspect, în opinia mea e extraordinar.
A fost o situație foarte specială. În afară de asta, încă există mult scepticism, controversă și animozitate împotriva Francmasoneriei în Austria. Da, da, chiar există. De ce? Pentru că nu se știe – iar lumea nu e foarte interesată – că Austria și Francmasoneria nu mai sunt într‑un conflict direct cu Roma, cu Biserica Romano‑Catolică. Însă pe vremuri au fost, iar Francmasoneria a fost interzisă în Austria, și evident că are reputația de a fi o posibilă sursă de manevre politice din umbră. Și, foarte important, întrucât Austria nu face nici un pic de PR ca să repare imaginea asta, oamenii de rând – dar nu cei educați – consideră că Masoneria e ceva împotriva societății. Cei educați, cei care cunosc istorie, cei care știu că din Masoneria austriacă au făcut parte multe personalități importante știu și că Masoneria a contribuit la existența, pacea și gândirea europeană din Austria. De asta fostul nostru președinte a fost de acord ca Francmasoneria să facă parte dintr‑o platformă care avea scopul să restructureze constituția și să o îmbunătățească. Am fost invitați să participăm. Fostul președinte, dl. Fischer, vicepreședintele și mulți membri ai Parlamentului și‑au dat seama de faptul că Masoneria e puternică și vie în Austria și au vrut ca Austria să participe la o mișcare de reformă constituțională. Însă, lucru foarte important, nu am participat. Am refuzat invitația. De ce? Pentru că era o chestiune publică și, cum noi evităm publicitatea și relațiile publice, din mai multe motive, am preferat să nu ne expunem. I‑am explicat asta președintelui, a înțeles, a spus că îi pare rău dar că înțelege că o mișcare ca Francmasoneria preferă să fie un catalizator și nu să se expună animozităților și că e mai bine să nu intrăm într‑o astfel de platformă publică. Faptul că ne considerăm nu o societate secretă, ci foarte retrasă și faptul că nu spunem cine sunt membrii noștri funcționează, evident, ca un mecanism care stârnește curiozitatea. Dacă ai un secret, dacă nu vorbești despre el, multă lume o să fie interesată fie și numai ca să afle care e secretul. Așadar din politica foarte strictă de a fi retrași, de a nu ieși în public, de a ne considera o „societate secretă” (și pun accent aici pe ghilimele) rezultă un mecanism puternic de recrutare.
Are Francmasoneria din Austria legături oficiale cu Biserica?
Avem o tradiție în trecut. Din 1968, după ce Papa Ioan al XXIII‑lea a creat o secție care să se ocupe de mișcările din afara Bisericii, cardinalul nostru austriac, König, s‑a apropiat de Masonerie și timp de zece ani a depus eforturi ca să repare imaginea și conținutul istoric al controverselor dintre Francmasonerie și Biserică. Ca atare, Dreptul Roman, Dreptul Canonic, a fost modificat și a fost abolită excomunicarea, interdicția de a participa la Sacramente. Trebuie să recunoaștem că modificarea Canonului nu a fost respectată de administrația de după Papa Ioan al XXIII‑lea. De ce? Pentru că a urmat un cardinal foarte conservator – Ratzinger, care mai târziu a devenit Papă la rândul lui – care nu voia ca Francmasoneria să fie reintegrată în societate drept o instituție non‑antireligioasă. A scris un articol în care spunea că, deși nu ești în mod automat excomunicat și nu ți se interzice să participi la Sacramente, dacă ești mason înseamnă că trăiești într‑un păcat grav. Când eram Mare Maestru am avut ocazia să discut public cu unul dintre confidenții Papei și l‑am rugat să‑mi explice ce înseamnă să fii „în păcat” față de Biserica Romano‑Catolică. Mi‑a explicat că ești în păcat dacă există o alianță condusă de Masoni împotriva Bisericii, dacă nu ești implicat în vreo conspirație împotriva Bisericii atunci nu ai motive să fii exclus din instituțiile Romano‑Catolice religioase. Prin urmare, și situația asta a fost limpezită. În rândurile noastre avem și preoți, am avut un preot austriac foarte apropiat de Papă până de curând, iar în prezent Cardinalul Schönborn, din Austria, e apropiat de Masonerie dintr‑un motiv foarte personal – tatăl lui a fost Mason. Chiar dacă nu e interesat ca acest lucru să se știe public, are o atitudine constructivă, pozitivă, deloc ostilă. Dacă avem candidați care nu știu dacă, fiind catolici, există vreo problemă să devină Masoni, îi sfătuim să discute cu episcopul lor. Dacă episcopul e erudit, va ști că nu există nimic care să‑i împiedice pe romano‑catolici să devină Masoni.
Mulțumesc. Din experiența ta Masonică internațională ai observat diferențe între Francmasoneria Estică și cea Vestică, sau între America de Sud și cea de Nord? Care mod de a face Francmasonerie crezi că se apropie cel mai mult de ceea ce ar trebui să fie Francmasoneria?
Dacă înțelegem obiectivul inițial al Francmasoneriei, de când a fost ea fondată acum mai bine de 300 de ani, ca fiind acela de a consolida mișcarea Iluministă… Iluminismul nu e o creație a Masoneriei, dar Masoneria este o odraslă a Iluminismului. Iluminismul înseamnă să faci cunoașterea disponibilă celor mulți. Forța motorie a Masoneriei este impactul social. Dacă înțelegem Masoneria așa, drept un mecanism care să se opună dictaturilor, care să se opună comportamentelor neetice, dar un mecanism care să creeze o societate cu diverse credințe, diverse religii etc., atunci Masoneria nu are doar o funcție istorică – noi credem că Masoneria are o funcție importantă în dezvoltarea lumii de azi. E foarte mare păcat că mișcările Masonice din lumea anglofonă sunt atât de implicate în istorie și nu în societatea actuală. Ăsta e motivul pentru care pierd membri. Există țări în care misiunea Masoneriei e bine înțeleasă. Nou‑întemeiatele instituții Masonice din Europa de Est au înțeles acest lucru. Când eram Mare Maestru am participat la Conferința de la Sinaia etc., cum bine știi, Claudiu, am avut cu toții un interes și avânt puternic să facem din Francmasonerie o mișcare unită în spiritul acela. Dorința venea din Est și, bineînțeles, vine și din America Latină și din partea de sud a Europei. Problema pe care o avem în Masoneria e că venerăm independența opiniei individuale. Fiecare Lojă e independentă, fiecare Obediență din fiecare țară e independentă și vrea să rămână independentă, iar noi nu am reușit să creăm mecanismele care să disemineze ideile comune ale Iluminismului la nivelul superior pentru că Obediențelor le e mereu teamă că acest lucru le‑ar încălca independența, ceea ce e o aiureală. La fel cum ONU nu e o instituție care să exercite putere asupra diferitelor guverne de stat, ci o platformă de valori comune, la fel Masoneria ar putea fi o platformă nu doar de valori comune, ci de misiuni comune pentru prezent și viitor. Nu am reușit să creăm un mecanism care să gestioneze cum se cuvine acest lucru.
Crezi că astăzi lumea are nevoie de Francmasonerie la fel ca în trecut?
Da, absolut, chiar mai mult. Dacă ne uităm la evenimentele doar din trecutul apropiat, pandemia ne arată că unitatea transfrontalieră și valorile etice și disciplina sunt lucruri atât de importante încât e nevoie de orice instituție care poate depăși granițele și poate crea o înțelegere a acestor valori. Vorbind cu tine, Claudiu, în calitate de jurnalist, tu știi ce probleme are jurnalismul în a fi ceva valoros profesional. Oricine crede că poate spune ceva vorbește fără să se gândească, fără să fie nevoit să se teamă de consecințe. Sunt atâtea misiuni astăzi care ar face ca Masoneria să aibă un rol important în ele încât sper să reușim să punem din nou în funcțiune un mecanism care să creeze o înțelegere mai bună a autenticei misiuni și a adevărului Iluminismului și Masoneriei în lumea întreagă.
Prin urmare, Francmasoneria nu s‑a perimat.
Nu, deloc, este interpretată greșit de foarte mulți, mai ales de cei care au mulți membri și au o istorie bogată. Am mulți prieteni în Statele Unite și în Marea Britanie și încerc să le explic lucrul ăsta când ei vin în Europa, asistă la lucrările Lojii și apoi zic „Doamne, nu știam că Francmasoneria poate fi așa!” Dar ei ce fac în loc de asta? Ei au impresia că Masoneria înseamnă filantropie.
Exact!
Iar Masoneria NU este filantropie. Filantropia, caritatea, sunt o calitate. Cu toții trebuie să fie filantropi. Însă caritatea nu e un program masonic. Dacă ai impresia că Masoneria înseamnă numai filantropie, atunci intri în conflict cu tot felul de instituții mult mai pricepute decât Masoneria în a strânge bani și intri într‑o competiție acerbă cu instituții complet diferite de a noastră, iar asta numai pentru că ai înțeles greșit că Masoneria înseamnă filantropie. Masoneria nu înseamnă filantropie. Masonii trebuie să fie filantropi, dar Masoneria nu este o organizație filantropică.
Percepția publică asupra Francmasoneriei s‑a schimbat în timp. Ce a condus la aceste diferențe? În opinia mea, o percepție bună din partea publicului se traduce printr‑o creștere a numărului de membri.
Situația e foarte diferită de la o țară la alta. Nu poți da o rețetă. Așa cum am explicat mai devreme, în situația Austriei, cu cât ne ferim mai mult să fim observați public, cu atât mai mult interes stârnim. Bineînțeles, întreținem relații subtile, dacă vrei, cu publicul. Cartea pe care am publicat‑o în 2007 a avut un succes uriaș, pentru că era o CARTE, nu ceva virtual, era un obiect fizic, scris, care nu poate fi schimbat. A fost citită și a devenit o bună sursă de informații despre Francmasonerie și ne‑a adus un mare număr de candidați noi. Știu că în țări care nu s‑au confruntat niciodată cu controversa dintre stat și Masonerie, ca în Statele Unite de exemplu, sau chiar și în Marea Britanie, o relație bună și pozitivă sporește numărul de membri. Însă problema e că produsul este greșit. Dacă americanii fac publicitate Masoneriei existente în Statele Unite, atunci lumea o să spună: „Bun, și acum? Trebuie să intru într‑o asociație care are de‑a face cu secolul XVIII? Care e misiunea Francmasoneriei astăzi?” Ei nu vorbesc despre asta, iar dacă nu o fac, dacă doar spun „Păi, să vedeți, noi luăm oamenii buni și îi perfecționăm” – da, bineînțeles, dar nu e suficient ca să atragi oameni! Cine va spune „nu sunt un om bun” sau „sunt un om bun și vreau să mă perfecționez”? Oricine vrea să fie privit drept un om bun, să se perfecționeze, și nu e nevoie de o asociație care susține că face asta, pentru că nu sunt credibili numai în baza acestei pretenții. Prin urmare, cred că multe țări au reușit să lege și să păstreze o relație bună cu Obediențele lor, cu Obediențele de stat, printre ele, de exemplu, Polonia, chiar și Italia – în Italia a existat mereu o mare problemă din pricina trecutului cu Garibaldi, care de fapt încerca să‑l ucidă pe Papă, deci există resentimente istorice în sensul acesta. Dar, în măsura în care lumea înțelege că Masoneria nu e ceva îndreptat împotriva oamenilor și a statului, nu e dificil să legi relații bune. Însă cu cât încercăm mai tare să le forțăm, cu atât mai periculos devine totul. O metodă subtilă de a crește conștientizarea și a îmbunătăți relațiile cu publicul e mai bună decât reclama în ziare, cum se petrece în Statele Unite, sau, din păcate, uneori chiar și în Germania. E o metodă greșită.
Care e cea mai dificilă problemă cu care se confruntă Francmasoneria în ziua de azi?
Masoneria nu este o instituție omogenă, diferă de la o țară la alta. Problema viitorului Masoneriei, așa cum am spus mai devreme, are în principal legătură cu faptul că nu am reușit să combinăm informațiile despre adevărata valoare globală a Masoneriei în cadrul lumii masonice. Nu am reușit să folosim instrumentele electronice de informare ca să creăm o înțelegere mai bună a valorilor Masoneriei. Suntem blocați în secolul XIX, atât prin atitudini cât și prin mecanismele de informare dintre noi. Prin urmare, Masoneria nu a reușit să stabilească o comunicare ce să ne permită să identificăm valorile autentice și moderne ale Masoneriei. Au existat tentative ici‑colo de a fi moderni, de a fi mai comunicativi în cadrul organizației. Riturile de perfecționare fac asta mult mai bine pentru că sunt mai bine organizate la nivel internațional, dar în lumea Craftului – lucru care afectează numărul de membri al Masoneriei – nu am reușit să instalăm mecanismele corecte care să rezolve problemele societății. Problema e incapacitatea de a crea structuri, nu de a obține putere asupra Obediențelor – incapacitatea de a crea platforme.
Cum a depășit Francmasoneria din Austria perioada de pandemie? Ce lecții ar trebui să învățăm din această perioadă?
Experiența pandemiei a avut niște beneficii clare. În primul rând, am experimentat cu întâlnirile virtuale și am înțeles că ele pot fi un plus pentru intermedierile masonice. Nu le pot înlocui – acesta e alt lucru pe care l‑am învățat. Nu se pot realiza lucrări ritualice într‑un mediu virtual. Nu au sens, nu funcționează și nu ar trebui să încercăm să înlocuim întâlnirile fizice cu cele în mediul virtual. Dar am învățat cum să ne ocupăm de conținutul Masoneriei, de subiecte care au legătură cu societatea, lucru care se poate face în cadrul întâlnirilor virtuale, unde poți avea mai mulți participanți decât la cele fizice. Cunosc experiența unei inițiative – o inițiativă americană. Te rog să‑mi ierți atitudinea critică față de Masoneria americană. Există o Lojă – și sunt și multe excepții, nu majoritate, dar există excepții – în New York, Loja John Philip Sousa, care a fost creată ca o platformă internațională. A fost creată sub forma unei Loji virtuale care să stabilească legături cu alte Loji din lume. Loja mea Albastră din Viena, participă și ea și e o experiență extrem de mulțumitoare să ai discuții pe Zoom cu americani din New York și să le explici diferențele dintre felurile de a face Masonerie din lumea întreagă. Iar marele avantaj al Masoneriei, oriunde ar fi și pe orice continent s‑ar afla, este că e o Frăție. Ești capabil și dispus să‑ți asculți Frații din străinătate. Nu ești arogant. Nu există aroganță. Există o atitudine foarte fraternă. Atitudinea fraternă este chintesența Francmasoneriei, lucru care îți dă optimismul să crezi că tot ea ne‑ar putea ajuta să trecem peste lipsurile pe care le avem. Așadar, în timpul pandemiei au avut loc anumite lucruri care vor avea un efect în următorii ani. Pandemia a avut și avantajele ei, a adus și anumite beneficii.
Cum vezi viitorul Francmasoneriei?
Nu sunt foarte optimist.
De ce?
Pentru că, după ce am fost atâta vreme în Masoneria oficială și nu mai am nici o ambiție în carieră, pot s‑o spun foarte deschis. Problema este că mulți membri – majoritatea membrilor – au personalități foarte puternice. Nu sunt persoane maleabile și dornice să învețe și să accepte lucruri, nu, vin cu propria lor mentalitate, au o fire foarte puternică și imediat ce dobândesc putere o folosesc ca să‑și îndeplinească propriile interese personale și uită de interesul nostru comun în Masonerie. Prin urmare, alegerea celor cu rang înalt în Masonerie e condusă de persoane care au uitat că atitudinea fraternă înseamnă să‑ți lași deoparte interesele personale, subiective. Din păcate. Dacă am avea în vârf mai mulți oameni cu personalități mai puțin puternice, poate am avea o șansă mai mare să creăm platforme comune, să facem lucrurile să se întâmple. Imediat ce se pomenește în vârf, Masonul important și puternic devine incapabil și nedornic să mai aibă de‑a face cu ceilalți.
Cunoaștem multe exemple.
E o remarcă foarte generală, o fac dinadins. Bineînțeles, tu știi, Claudiu, și la fel și eu, că există foarte multe excepții și mulți înalți oficiali pe care îi prețuiesc enorm, însă din păcate nu au reușit să schimbe jocul.
Corect. În final, dragul meu Prea Respectabil Frate, spune‑ne CV‑ul tău, atât Masonic, cât și profan. Știu că ești membru al Board of International Masonic Affairs. Nu știu ce este el. Te rog să‑mi explici, iar prin mine, și celorlalți. Nu am găsit materiale pe internet. Board‑ul nu este… nu vreau să spun că e „secret”, dar nu apare pe radar.
Da, pot să explic. Ca să revin la întrebarea ta, o să‑mi prezint pe scurt CV‑ul profan. M‑am născut la Salzburg, în copilărie m‑am mutat la Vienna, am studiat economie șiam devenit bancher, am lucrat în Statele Unite pentru Chase Manhattan Bank. Am lucrat în industria bancară internațională mai mulți ani, în Statele Unite, Germania și Austria, apoi am devenit – și încă sunt – partener într‑o bancă de investiții private din Austria numită Donau Finanz. Sunt antreprenor privat într‑o mică bancă de investiții. Nu vreau să vorbesc despre asta pentru că în ultima vreme băncile au o reputație foarte proastă. Lucrez cu imobiliare și alte lucruri și am o atitudine foarte internațională. M‑am bucurat să am multe experiențe, dar și experiențe de afaceri, în țara ta minunată, România – o experiență foarte pozitivă. Sunt căsătorit și am trei copii. Fiul meu lucrează în industria artei, fiica mea cea mare mi‑a călcat pe urme în cariera de business, fiica noastră mijlocie e medic. Așadar, familia mea e într‑o formă foarte bună și foarte fericită. Soția mea lucrează în industria hotelieră, a fost președintele Asociației Europene a Hotelurilor, iar acum este președintele Asociației Hotelurilor din Austria, deci avem mult de‑a face cu turismul. Bineînțeles, din pricina pandemiei eforturile ei în domeniu au fost mult îngreunate și afectate, dar suntem optimiști și, cum am avut ocazia să cumpăr o proprietate în Italia acum câțiva ani, în unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, Toscana, sunt foarte fericit și nu mă pot plânge. Viața mea personală profană e echilibrată și bună. Am fost inițiat în Masonerie în 1979 la Viena, în Austria. La început am fost în Loja Zukunft. Câțiva ani am fost Maestru Venerabil, apoi am intrat în Board of General Purposes și am devenit Mare Maestru din 2002 până în 2008. După ce am slujit în Craft, fiind membru al Ritului York din Austria, în 2017 mi‑a fost oferit postul de Adjunctul Marelui Preot General în Masoneria Arcului Regal din Europa și Africa. Ea face parte din Ritul York, o organizație americană, iar în cadrul ei încă mai îndeplinesc o serie de funcții. Nu mai sunt Adjunct de Mare Preot General, dar slujesc în mai multe comitete internaționale, iar frumusețea și avantajul Ritului York american este că are o organizare cu adevărat internațională. Board of International Masonic Affairs – BIMA, pe scurt – este un organism din interiorul Ritului York din Statele Unite, în cadrul Marelui Capitul General din Masoneria Arcului Regal din Statele Unite. E alcătuit din numai opt membri și e un comitet consultativ pentru cel mai înalt oficial din Marele Capitul Internațional al Înalt Marelui Preot. Nu au funcție executivă, îl sfătuiesc în chestiuni Masonice și de politică internațională din toată lumea. Instituția Ritului York este o platformă internațională care le acordă membrilor săi multă libertate, însă are o organizare verticală, iar dacă vrei să devii membru al Organizației Internaționale a Ritului York trebuie să aderi la mai multe politici comune și să obții o Cartă. Dacă nu aderi la politici, atunci e posibil să‑ți pierzi Carta. Prin urmare, există o anumită influență asupra calității muncii masonice din riturile de perfecționare la fel ca în Ritul Scoțian, iar cum Ritul York a devenit destul de puternic și s‑a impus la nivel internațional în Europa și se dezvoltă în Africa și alte țări mă bucur să pot contribui încă pe scena internațională fiind membru în cadrul Board of International Masonic Affairs.
Acum am aflat! Mulțumesc foarte mult. Îți mulțumesc din nou că ai fost astăzi alături de noi, din Italia. A fost splendid!
Cu mare plăcere!
