GORDON MICHIE

Locţiitor din Trecut al Marelui Maestru Provincial, Marea Lojă Provincială Fife şi Kinross, Marea Lojă a Scoţiei
Maestru Venerabil din Trecut, Loja Earl Haig Nr. 1260, Marea Lojă a Scoţiei
Maestru Venerabil din Trecutul Imediat, Loja Hope of Kurrachee Nr. 337, Marea Lojă a Scoţiei

În timpul pandemiei de Covid-19 eram încă Venerabilul Lojii Hope of Kurrachee nr. 337 și o conduceam prin ape necunoscute. În tinerețe, în calitate de Franc­mason, unul dintre obiectivele mele masonice a fost dintotdeauna să mă alătur lojilor de cercetare locale, pentru că admiram devotamentul Fratelui John Kirkaldy, Maestru din Trecut al Lojii Elgin din Leven nr. 91, și forța motoare din spatele restau­rării Lojii noastre la sfârșitul anilor ’80. Cu ocazia celei de-a 150-a aniversări, aflându-mă în postura de Maestru tânăr și nou investit al Lojii mele Mamă, mi s-a cerut să propun un toast în cinstea Lojii la dineul festiv. Sarcina asta mi-a stârnit un mare interes pentru istoria Lojii, iar de-a lungul timpului simțisem mereu că într-o bună zi voi urca pe Tronul lui Solomon și îmi voi aprofunda cercetările în istoria ei.
Ca ajutor în misiunea mea am avut norocul să am acces la cărțile cu minutele Lojii de la restaurare în­coace, iar articolul de față este o reproducere integrală a unuia pregătit în baza mai multor planșe strânse de doi dintre Maeștrii din Trecut inițiali din perioada când Loja se afla în Pakistan – Fratele Reverend Robin Trotter și Fratele Bill Black –, dar și de John Kirkaldy, pe care l-am pomenit deja, și de Fratele John Martin, bunul său prieten și celălalt membru al forței din spatele restaurării Lojii. Schema istorică îl conduce pe cititor de-a lungul primilor ani ai Lojii în India, apoi la începutul Adormirii, pricinuită de situația politică din Pakistan de la începutul anilor ’70, iar în cele din urmă la restaurarea Lojii.
Ca adăugire la informațiile extraordinare despre anii de început ai Lojii am adăugat o a patra parte de istorie către finalul articolului, care evidențiază parcursul Lojii de la restaurare și punctează subiectele de cercetare abordate mai de curând de membrii ei.


Schema istorică a Lojii
Partea întâi – Întemeierea Lojii în India

În primul rând, să discutăm despre numele Lojii – Loja Hope of Kurrachee (Constituția Scoțiană). În timpul zbaterilor pentru restaurarea Lojii, în dosarul de candidatură a fost trecut numele „Lodge Hope Grand Lodge”. Însă arhivele din Edinburgh au arătat că numele complet era „Loja Hope of Kurrachee”.
Multe Loji și-au tipărit pe copertele cărților cu minutele întâlnirilor lor, cărţi oferite de Marea Lojă, titluri de tipul Loja – Numele – din Orașul. La fel ca în cazul Lojii Hope, Lojile nu au folosit niciodată articolul „the” sau sufixul orașului. Din acest punct de vedere știm sigur că Trezorierii Lojilor au fost foarte recu­noscători – imaginați-vă cât s-a plătit pentru brodarea literelor suplimentare de pe eșarfele Lojii!
Cuvântul „Kurrachee” apare scris în mai multe mo­duri, generând și mai multă confuzie.
Pentru încă mai multă confuzie, în zilele ei de în­ceput Loja a purtat mai multe numere, ca de exemplu 132, 350, 421 și, în cele din urmă, a rămas la 337, care aparținuse Lojii Australasia Kilwinning, din Melbourne, care a fost scoasă de pe rolul Marii Loji în 1835.
De-a lungul acestei confuzii de nume și numere, singura parte care a rămas foarte importantă pentru frații din India a fost Constituția Scoțiană, datorită faptului că pe atunci funcționau trei Mari Loji, anume în Scoția, Anglia și Irlanda. Dorința Fraților de a fi identificați cu Scoția arăta că și atunci, ca și acum, erau niște naționaliști convinși.
Loja are origini militar-coloniale. Prima etapă din formarea masonică a fost emiterea unei Carte Militare, emisă în 1769 din postura de Lojă Călătoare, în nu­mele Lojii Moriah, Loja Colonelului Wedderburn din Regimentul 22 Infanterie, Regimentul Cheshire. Era un regiment englez alcătuit din soldați – cu precădere irlandezi – și ofițeri – majoritatea scoțieni –, realizând astfel o combinație nemaipomenită în numeroasele bătălii și războaie în care au fost implicați pentru păs­trarea Imperiului.
Regimentului i-a fost emis într-o primă fază un Mandat de Călătorie din partea Marii Loji a Irlandei, dar a fost pierdut în timpul mobilizării pe Mississippi, în jurul anului 1759. Până să primească acea Cartă Militară din partea Scoției, probabil că s-au întâlnit „în stil irlandez”, informal, ca să păstreze treaz interesul Fraților – aflați la 9600 de kilometri de­părtare și la trei luni de navigat – pe care au reușit să-i aducă sub controlul lor înainte să fie mobilizați în altă parte.
În ceea ce privește numerele, primul număr alocat Regimentului de Marea Lojă a Scoției a fost 132, numit Moriah, emis în 1769 și retras în 1809. Însă la 1 noiem­brie 1813 se pare că Loja a fost restaurată / redeschisă și redenumită, căpătând numărul 251 și numele United Brothers (Frații Uniți), Muntele Templului Moria, Portul Spaniei, Trinidad. E o legătură destul de șubredă, însă prin denumire e îndeajuns de certă încât să fie foarte relevantă.

James Burnes


Cu privire la apariția și regularizarea Francmasone­riei sub Constituția Scoțiană în India, care pe atunci se afla sub influența puternică a Marii Loji a Angliei, Marea Lojă a Scoției are înregistrată minuta în cadrul Conventului Anual ținut la Edinburgh în 30 noiembrie 1836. Marele Maestru, Lordul Ramsay, a declarat atunci următoarele:
„Fratele James Burnes, KH, LLD etc. de la Onorabilele Servicii ale Companiei Indiilor de Est era pe cale să se întoarcă în India și s-a gândit că informațiile și cu­noașterea superioare ale Fratelui Burnes ar avea o importanță covâr­șitoare în promovarea utilității Breslei în zona aceea de lume. Fratele Burnes s-a rugat stăruitor să fie numit Mare Maestru Provizoriu al Provinciilor Indiilor de Vest și Dependințelor, că­pătând autoritatea să întemeieze loji în aceste Provincii. Propunerea și numirea au fost aprobate în unani­mitate, cu condiția expresă ca toate lojile ce vor fi întemeiate de Fratele Burnes să preia Carta de constituire de la Marea Lojă a Scoției și să ră­mână sub autoritatea ei, și să se angajeze să întocmească declarații anuale ale membrilor lor, plătind în același timp cotizație Marii Loji pentru consemnarea numelor lor în Cărțile Marii Loji.”
Liniile de comunicare și transport erau de așa na­tură că Fratele Burnes a ajuns la Bombay spre sfârșitul lui decembrie 1837, iar la 1 ianuarie 1838 a deschis și a întemeiat Marea Lojă Provincială a Indiilor de Vest și Dependențele Ei sub Scoția, lucrul acesta petre­cându-se la un an după numirea lui din partea Marii Loji. Printre Oficialii Provinciali numiți – în total 24 – se numărau doi Prim Supraveghetori, patru Secund Supraveghetori. Erau cincisprezece ofițeri (maiori, locotenent-colonei, locotenenţi și căpitani), restul fiind oficiali guvernamentali și administratori. Astfel a început influența serviciului militar-colonial asupra Francmasoneriei.
Marele interes al Fratelui Burnes față de Franc­masone­ria Scoțiană a început când a devenit Membru al Lojei Perseverance nr. 546 (Constituție Engleză), devenindu-i apoi Maestru Venerabil în 1839/1840. În 1836 era deja Maestru din Trecut al Lojii St. Peter, Montrose. Din fericire pentru Loja Hope, Perseverance a apelat la Marea Lojă a Angliei ca să formeze o Mare Lojă Districtuală a Angliei în India, al cărei prim Mare Maestru Districtual să fie Fratele Burnes. Nu s-a primit niciun răspuns din partea Angliei. Între timp, Fratele Burnes refuzase să dea curs anumitor cereri de a forma o Lojă sub steagul scoțian, asta din pricină că formarea unei Loji scoțiene ar fi afectat interesele Lojii Perseverance, al cărei Maestru Venerabil fusese.
Întâmplător, străbunicul Fratelui Burnes a fost fratele mai mare al lui William Burnes, tatăl lui Robbie Burnes, „Bardul Nemuritor” al Scoției, ceea ce cred că îl face pe Robbie Burnes văr de gradul al treilea al Fratelui James Burnes, fost Mare Maestru.


Cam pe atunci, în 1840, a început să fie discutat serios subiectul admiterii nativilor din India, întrucât Francmasoneria era un tărâm al europenilor albi. Subiectul a răzbătut liber în presa vremii, iar Fratele Burnes a fost unul dintre cei mai înfocați susținători. Situația discriminatoare a fost rezolvată în 1843, când Loja Rising Star of Western India nr. 342 a primit o Cartă ce-i permitea să admită în exclusivitate nativi în Breaslă. Primul ei Maestru Venerabil a fost Fratele Burnes. Fiind prima Lojă de acest gen din India și, probabil, din lumea întreagă, a cules roade îmbel­șugate, atrăgând dintre nativi niște masoni foarte dedicaţi.
Fratele Burnes a fost mutat de la baza lui din Bombay la Calcutta timp de șase luni. S-a întors la începutul lui 1841, ceea ce a întârziat și mai mult dezvoltarea Craftului scoțian. În acel an, Fratele Burnes a suferit o pierdere foarte grea – doi dintre frații săi au fost asasinați la Kabul. Din pricina acestei nenorociri, a rămas o vreme retras. După aceea, când s-a reîntors la Regiment, distingându-se în timpul Războiului Peninsular, i-a atras atenția Fratelui Generalul Sir Charles Napier și a fost mutat în India, iar în timp a ajuns să fie staționat la Kurrachee.
Pe atunci, Kurrachee nu era decât un sat de pescari, situat la circa 1100 de kilometri nord-vest față de Bombay, având într-o parte Marea Arabică și delta fluviului Indus în apropiere, cumva asemănător orașului Leven, cu excepția faptului că Leven nu e înconjurat de deșerturi cu temperaturi de 50 de grade.


Masonii din Regiment, având foarte puține de făcut în timpul anotimpurilor calde, când nu se pleca în campanie (vorbim despre o perioadă când se făcea război în funcție de vreme!), nu puteau să-și ocupe timpul decât pescuind și făcând baie, iar din punct de vedere masonic discutând nu­mai între ei și cu noii membri care se alăturau Regimentului. Era aproape impo­sibil să participe la întâlnirile celei mai apro­piate Loji, pentru că se afla la 1100 de kilometri, la Bombay.
În cele din urmă Drept Respectabilul Frate James Burnes, Marele Maestru Provincial, a primit o petiție din partea Fraților din Regimentul 22 Infanterie staționat la Kurrachee, în regiunea Sindh, care erau dornici să-și aprofundeze interesele masonice în cadrul unei Loji scoțiene regulare.
În 25 aprilie 1842, Marele Maestru Provincial Robert Burnes a întemeiat Francmasoneria Scoțiană în India, sub autoritatea Marei Loji a Scoției, emițând o Cartă Provizorie Fraților de la Kurrachee prin care le per­mitea să se alcătuiască într-o Lojă cu denumirea „Hope” (Speranță). Carta Provizorie însemna per­misiunea de a ține întruniri până când Marea Lojă a Scoției a emis o Cartă – cu numărul 421 – care a în­locuit-o pe cea Provizorie.
Ţinuta inaugurală a avut loc în 17 mai 1842, când Fratele Căpitan R. H. MacIntosh a fost înscăunat Maestru Venerabil – și ce nume scoțian excelent care să înceapă Francmasoneria scoțiană în India!
Din prima minută citim următoarele:
„A fost primită o dispensă din partea Prea Respec­tabilului James Burnes, Mare Maestru Provincial al Provinciilor de Nord-Vest din India Britanică, datat 25 aprilie, anul Domnului 1842, anul Francmasonic 5842, numindu-i pe Fratele J.L. Pennefether drept Venerabil din Trecut, pe R.H. MacIntosh drept prim Maestru Venerabil și pe A.H.O. Matthews și M. McMurdo drept Prim Supraveghetor, respectiv Secund Supraveghetor și oferindu-le autorizația să înteme­ieze o Lojă, denumită «Loja Hope». În confor­mitate cu Mandatul, următorii Frați s-au întâlnit la Kurrachee în 17 mai 1842 la ora 2 după-amiaza. Urmează o listă cu numele celor opt oficiali.”
Oficialii au fost instalați pe loc, după care au fost aprobate cele douăzeci de articole ale Regulamentelor. Loja a fost trecută la gradul al doilea, iar Frații Fenning și Hayman, care au semnat petiția în calitate de Ucenici, au fost făcuți Calfe. Patru candidați au fost propuși și inițiați pe loc, după care au fost propuși alți cinci candidați.
Iată, deci, ce entuziasm masonic exista în Regiment.
Întâlnirile au fost ținute după aceea joia, la ora 2 după-amiaza. Unica întâlnire regulară și cele patru de urgență care au fost ținute până la instalare au produs douăzeci și trei de inițieri, zece ritualuri de calfă și două ridicări la gradul de maestru.
Pe lista celor care au participat la instalare în 24 iunie, ziua de Sfântul Ioan, la ora 9 seara, se află Venerabilul Maestru, trei Venerabili din Trecut (cum?), Secundul Supra­veghetor, Secre­tarul, Tre­zorierul, Primul Diacon, Secundul Diacon, Acoperi­torul Ex­tern, Acoperitorul Intern, cinci calfe și cincisprezece uce­nici, ma­joritatea Fraților având menționat după nume Rangul și Regimen­tul. Oficialii au fost insta­lați, însă merită observată numirea a doi Secretari, Diaconi Principali, Dia­coni Secundari, Acoperitori Externi și Acoperitori In­terni, poate din pricină că Regimentul era pe teren și era posibil ca oficialii să fie chemați în misiune.

Temple in Kurrachee


Loja a fost închisă cu următoarea declarație:
„Loja a fost anunțată să se reunească de urgență joi, 30 iunie, la ora 2 după-amiaza.”
Lucrările Lojii s-au încheiat la ora 11 fără 20 seara. Sper, Fraților, că ședința a durat numai două ore, nu paisprezece, pentru că nu se pomenește nicăieri despre vreo întrerupere. Următoarea însemnare din cartea Lojii este o trecere în revistă a Proprietăților primite de Maestru și semnate de el la acea dată la Kurrachee.


În luna noiembrie 1842, Loja a cerut permisiunea Marii Loji Provinciale să-i confere autoritatea ca ade­văratul principiu al Francmasoneriei de la Kurrachee să se extindă în partea nordică a regiunii Sindh, întrucât Regimentul urma să fie relocat acolo. În 17 februarie 1843, Regimentul 22 a fost vârful de lance al trupelor Fratelui General Sir Charles Napier care au câștigat bătălia de la Mesanee. Regimentul s-a re­marcat prin curajul de care a dat dovadă și a primit cea mai înaltă distincție de la Comandantul lor care, apropos, a fost primul Membru Onorific al Lojii Hope. În Sală exista o tabletă purtând următoarea inscripție:
„Acest Templu Masonic a fost înălțat prin cotizații din partea următorilor Frați [urmează treizeci de nume]. Piatra de temelie a fost pusă de Sir Charles Napier, Guvernator și Cuceritor al Regiunii Sindh, la 4 septembrie 1845.”
În 1848, Marea Lojă a Scoției și-a amintit de Loji, iar numărul Lojii Hope a fost modificat din 421 în 350.
Din 1865 până în 1871, Loja nu a putut primi răspunsuri la scrisori, subvenții sau diplome din partea Marii Loji Provinciale. Au rezolvat această problemă comunicând direct cu Marea Lojă din Edinburgh.
Am vorbit mai devreme despre Loja Perseverance nr. 546 (Constituție Engleză). Neprimind sprijin din partea Angliei, s-a transferat în jurisdicția Scoției, împreună cu instrumentele de lucru, regulamentele etc. și a primit Cartă Provizorie în 10 decembrie 1842, precum și numărul 422. Am descoperit că Perseverance nr. 422 a fost trans­formată de Marea Lojă în nr. 338 în 1897, presupunând că Loja Hope a fost prima Lojă Scoțiană în India iar Perse­verance a doua, schimbând numerele cam în aceeași perioadă.
Sper să nu vă fi încurcat în comple­xitatea datelor, numelor, evenimen­telor, faptelor etc. din anii pregătitori ai Lojii.
Exista o tradiție la Kurrachee de care îndrăgitul, respectatul și onorabilul Frate Bill Black, Venerabil din Trecut, era foarte mândru: în 17 mai, ziua în care se aniversează întemeierea Lojii Hope, Frații își aminteau de fondatori după cum urmează:
Frații din Lojă erau chemați la ordine câte trei,
O Trompetă suna la Vest și era dată citirii prece­denta minută a lojii,
Maestrul a enumerat Lista Fondatorilor, și anume:
Frații: I.L. Pennefether, A. McPherson, R.H. MacIntosh, A. Hayman, A.H. O’Matthews și alții, H. McMurdo, H.F. Dilley, I.A. Ore, H. Fenning, C. Benbow
Urmată de deschiderea propriu-zisă, proclamată de la Est.
Acestea au fost bazele Francmasoneriei în India și ale întemeierii Lojii Hope. Marea Lojă deține primele cincizeci și șapte de minute ale ținutelor lojii, Regula­mentele originale, iar singura piesă de mobilier originală aflată în posesia noastră este Carta acestei Loji veche de 150 de ani.


Partea a doua – Trecerea în Adormire

În 1973, Francmasoneria a fost scoasă din legali­tate în Pakistan, iar proprietățile și fondurile tuturor organizațiilor masonice au fost sechestrate de Stat. Cu timpul, a devenit limpede că erau puține șanse ca interdicția să fie ridicată în viitorul apropiat, iar Marea Lojă, în conformitate cu Constituția și Legile, a declarat adormirea Lojii Hope și a tuturor celorlalte Loji de Constituție Scoțiană din Pakistan.
Ca să înțelegem cum și-a pierdut Loja Hope dreptul de a exista în Pakistan trebuie să înțelegem o parte din istoria provinciei Sindh.
Când s-a format Loja, unul dintre primii ei membri a fost Richard Burton, care mai târziu a scris poveștile intitulate „O mie și una de nopți”. A realizat și o descriere a regiunii într-o carte numită „Scinde, The Unhappy Valley” („Sindh, valea nefericită”). Volumul descrie natura și istoria popoarelor din Provincia Sindh, un tărâm cu popoare diferite, limbi diferite, deținut și condus de moșieri, regi și prinți care căutau cu toții puterea.
Religia dominantă era islamul. Când teritoriul era sub stăpânire britanică, lupta pentru putere era ținută sub control de armată și de administrația colo­nială. Când și-a obținut independența, a preluat con­trolul așa-numita politică modernă, au avut loc răz­boaie și răscoale. Zulfiqar Ali Bhutto, liderul Partidului Popular Pakistanez, un moșier, a devenit premier în 1971, iar un an mai târziu a scos Pakistanul din Commonwealth-ul Britanic. El a devenit Statul și și-a înlăturat rivalii de la putere folosindu-se de ser­viciul de securitate. Însă armata nu a tolerat situația și a preluat conducerea țării.
În lupta pentru păstrarea puterii, Bhutto a căutat să obțină sprijinul partidelor din opoziție încercând să obțină susținerea votanților islamiști scoțând în ilegalitate Francmasoneria, considerată anti-islamistă întrucât are rădăcini evreiești. Loja Hope era o Lojă creștină fondată de creștini. Membrii locali ai celorlalte Rituri masonice erau în principal europeni (creștini) și indieni (hinduși). Astfel, Breasla a fost scoasă în ilegalitate și toate proprietățile i-au fost confiscate. Loja a fost sigilată, la fel și toate bunurile, adică mobila și arhivele. Frații aveau în clădire dulapuri în care țineau însemnele și uniformele oficiale – și ele s-au pierdut.
Mare parte din arhivele celor nouă organizații care împărțeau clădirea a fost confiscată și, în ciuda rugăminților insistente, a rămas în Pakistan, dacă nu cumva a fost distrusă complet.
Superba clădire care a găzduit Loja Hope a devenit un birou de stat pentru Catedra de Arte Frumoase. Loja Hope încă are mulți ani rămași din contractul de închiriere a clădirii, documente ce reflectă diverse active bancare, iar Frații încă au multe bunuri maso­nice personale pe care nu și le pot recupera.
Dar trăim cu speranță!


Partea a treia – Restaurarea Lojii

Un concept nou privind ducerea mai departe a cunoașterii masonice și trezirea interesului față de Francmasonerie a apărut în 1987. Ideea inițială se baza pe practica din cadrul Constituției Engleze de a avea o Lojă a Maeștrilor din Trecut. Principiul era acela de a conserva și prezenta cunoașterea, ritualurile și prelegerile masonice adunate de ei de-a lungul multor ani, pentru ca apoi să fie aduse în fața Fraților mai tineri (din punct de vedere masonic), adăugând astfel la educația oferită de Lojile lor.
Ideea a fost discutată cu șase Maeștri din Trecut locali, prezentând pe scurt conceptul și subliniind aspectul foarte important că Loja urma să opereze numai în perioada verii, evitând astfel să răpească vizitatori și membri de la întâlnirile normale ale Lojilor, deci neintrând în competiție cu ele. S-a hotărât că propunerea merita consultări suplimentare, iar ca să sporească numărul de Maeștri din Trecut s-a stabilit ca ei să fie optsprezece. Căutări viitoare tre­buiau să aibă loc împreună cu Marea Lojă și Marea Lojă Pro­vincială înainte de a doua întâlnire pentru a se găsi mai multe propuneri pozitive.
O întâlnire informală a avut loc la Marea Lojă, unde propunerea a fost înaintată complet. Pe atunci era stabilit categoric că sub Constituția și Regulamentul Scoțian nu era permisă întemeierea unei Loji ai căror membri să fie stabiliți în funcție de rang, ci trebuia condusă ca o Lojă regulară.
La întâlnirea aceea din Edinburgh s-a găsit o soluție, pentru că ideea a fost bine primită. A fost creată o Lojă de Cercetare, pentru că în Scoția exista deja un precedent în acest sens. În loc să caute o Lojă nouă, au luat în calcul restaurarea (redeschiderea) unei Loji aflate în adormire.
Această idee suplimentară a fost adăugată con­ceptu­lui inițial și prezentată la întâlnirea celor optsprezece Maeștri din Trecut. În acest răstimp, Marele Secretar Provincial fusese ținut mereu la curent cu progresele realizate. Ideea de a restaura o Lojă a căpătat tot mai multă susținere, în sensul că o Lojă mai veche, cu istorie în spate, ar putea fi mai atrăgătoare, și că era posibil ca o parte din istorie (sub forma minutelor Lojii și însemnelor din arhivele din Edinburgh) să mai fie încă disponibilă, lucru care ar fi însemnat niște economii la alcătuirea Lojii. La întâlnirea Maeștrilor din Trecut s-a căzut de acord asupra planului și s-a decis ca fiecare Lojă din Provincie să fie anunțată de crearea unei noi Loji și invitată să trimită un Maestru sau un reprezentant la o întâlnire ce urma să se țină în Sala Masonică din Leven în 22 ianuarie 1988.
Ca rezultat al acestei întâlniri a avut loc o altă întâlnire cu Marele Secretar Provincial, prin care a fost informat de tot progresul. A sfătuit ca Marele Capelan Provincial, Fratele Robin Trotter, era membru al unei Loji aflate în adormire și că un Maestru din Trecut, Fratele Bill Black, locuia la Edinburgh. Numele Lojii era Hope, avea numărul 337 și se întrunise cândva la Kurrachee, în Pakistan.
Pentru ca o Lojă intrată în adormire să fie restaurată trebuia ca doi sau mai mulți dintre Frații inițiali să susțină candidatura. Fratele Trotter a fost abordat și convins de inițiativă, însă a spus că Fratele Black era în conducerea Lojii, că se afla mereu în contact cu mulți dintre membrii inițiali și că, prin urmare, trebuia convins la rândul lui. A fost aranjată o întâlnire la casa Fratelui Black din Edinburgh, unde planul a fost prezentat și receptat în mod favorabil. Fratele Black urma să-i înștiințeze pe ceilalți membri despre în­tâlnirea din 22 ianuarie ca să le obțină sprijinul.
Formularul pentru restaurare a fost pregătit, iar conceptul de Lojă de Cercetare a fost prezentat pe larg la întâlnirea tuturor Lojilor din Fife and Kinross, primit favorabil și susținut. Ulterior, la aceeași întâl­nire au fost aleși oficialii Lojii. Fratele Conte de Elgin și Kincardine declarase mai înainte, cu părere de rău, că nu putea să ocupe poziția de Maestru din pricina numeroaselor sale alte angajamente. Fratele Hugh C. Munro, Mare Maestru Provincial Secund, a fost propus și ales în unanimitate.
Formularul de înscriere a fost apoi semnat de 103 Frați din 31 de Loji, dintre care 16 membri inițiali, în 22 ianuarie, iar după aceea prezentat Marii Loji Provinciale Fife and Kinross. Documentul a fost însoțit de regulamen­tul propus și aprobat de Lojă, cotizațiile fiind stabilite la un nivel extrem de ridicat pentru a descuraja dorința de face parte din ea, însă taxele de afiliere erau aceleași impuse de Marea Lojă. S-a ales această cale pentru a sublinia faptul că Loja Hope nu avea de gând să atragă membri care să afecteze negativ Lojile noastre surori.
Cererea de restaurare a Lojii Hope of Kurrachee nr. 337 a fost aprobată de Marea Lojă Provincială Fife and Kinross în 30 ianuarie 1988.


Viteza cu care au găsit o Lojă pe care s-o restaureze, dar și cu care au primit acordul și permisiunea din partea Marii Loji Provinciale a fost mai mare decât s-au așteptat susținătorii proiectului. Inițial, răstimpul vehiculat fusese de optsprezece luni sau doi ani. Reali­ta­tea i-a luat pe nepregătite.
În 20 mai a fost organizat un dineu pentru membrii care au obținut Restaurarea Lojii, unde li s-au comu­nicat stadiul cererii și donațiile necesare. O prelegere excelentă a fost susținută de Fratele Bill Black, Maestru din Trecut, care a prezentat minunat întemeierea Lojii, clădirea Lojii și întâlnirea din Kurrachee. Prelegerea a fost bine primită de Frați și prezentată în stilul incon­fundabil al lui Bill.
Cererea de restaurare a fost înaintată Marii Loji a Scoției și aprobată în data de 4 august 1988.
La întâlnirile ulterioare dintre comitetul director, Marea Lojă și Marea Lojă Provincială s-a stabilit ca Prea Respectabilul Mare Maestru Fratele James Malcolm Marcurs Humphrey of Dinnet și Prea Res­pectabilul Mare Maestru Provincial, Onorabilul Conte de Elgin și Kincardine să oficieze Ceremonia de Restaurare a Lojii și instalarea Venerabilului Maestru și a ofițerilor Lojii în 11 noiembrie 1988.
Loja era acum res­taurată și pregătită de lucrări masonice. Acest lucru s-a realizat prin eforturi mari din partea comitetului director și prin sprijinul foarte en­tuziast al membrilor. Multe dintre piesele de mobilier ale Lojii au fost donate de Frații din Lojile din Fife and Kinross. Uniformele pen­tru oficialii Lojii și alte echipamente esențiale au fost plătite de fiecare membru printr-o donație de 40 de lire. Maeștrii din Trecut ai Lojii au oferit Biblia expusă în Lojă, iar Loja Elgin din Leven, unde urma să ne ținem întrunirile, ne-a permis să ne folosim de orice alt obiect de mobilier ne lipsea.
Loja Hope of Kurrachee nr. 337 a avut prima ținută după renaștere în 28 decembrie 1988.


Partea a patra – De la restaurare la pandemie
(adăugată de Gordon Michie în iunie 2022)

După restaurare, Loja s-a întrunit în Templul Masonic din Leven și a petrecut mulți ani fericiți acolo dezvoltând relații cu mulți cărturari masoni renumiți care erau dornici să vină și să-și împărtășească cer­cetările cu Frații din Fife and Kinross. Au fost prezen­tate o varietate mare de subiecte care să-i ajute pe Frați în perfecționarea lor zilnică. E corect să spunem că în acei primi ani ai Lojii nu a existat sprijin universal pentru o astfel de Lojă, iar după ce entuziasmul restaurării a trecut am văzut cum mulți dintre acei membri inițiali și sprijinul lor se îndepărtează de Lojă. Acest lucru i-a făcut pe Frați să regândească locul de întâlnire, iar la sfârșitul anilor ’90 Loja s-a mutat în Sălile Masonice din Kirkcaldy.
În perioada petrecută în aceste săli Frații din Lojă urmau să ajungă avangarda educației masonice, iar în luna mai a anului 2000 Loja a organizat primul simpozion masonic într-un weekend. Acest eveniment, care s-a desfășurat timp de aproape un deceniu, a fost poate baza pentru Conferința Internațională despre Istoria Francmasoneriei și pentru alte conferințe masonice internaționale pe care le vedem în ziua de azi. Mulți dintre membrii actuali ai Lojii s-au întâlnit prima dată la CIIF și au clădit relații care i-au făcut să se alăture trupei noastre vesele de Frați de la Loja Hope of Kurrachee. În timpul simpozioanelor de weekend au fost scoși în față și tinerii Francmasoni, cărora li s-a cerut să lucreze pe coloane la gradele lor.
În perioada de până la începutul pandemiei am fost martori la 150 de prelegeri în cadrul întâlnirilor și simpozioanelor noastre, am găzduit sesiuni de între­bări și răspunsuri cu Francmasoni de rang înalt și am oferit trei grade. Am primit cu brațele deschise o Lojă din România să-și prezinte lucrările și, cireașa de pe tort, l-am primit în Lojă pe Fratele Bom Mehta, Mare Maestru Districtual din Trecut al Marii Loji Districtuale din India, antecesorul Provinciei noastre, iar pentru ca ne cimenta legăturile cu țara noastră de baștină în calitate de Maestru am fost încântat să-i ofer calitatea de membru onorific al Lojii în septembrie 2019. Nu aveam de unde ști pe atunci că nici șase luni ai târziu urma să fim din nou avangarda educației masonice globale.


În martie 2020, când Marea Britanie și multe alte zone din lume au intrat în carantină, Frații din Loja Hope of Kurrachee au organizat prima lor Prelegere de Pandemie, iar în următoarele douăzeci de luni am organizat 101 prelegeri pe Zoom, conectându-ne cu zeci de mii de Frați prin intermediul canalului de Youtube. Pentru mulți Frați urma să se dovedească un dar de la Dumnezeu, pentru că am reușit să ne continuăm misiunea de a-i educa pe Frații noștri dar, mai important, prin întâlnirile săptămânale la care în medie participau 80 de Frați am reușit să spargem izolarea socială pe care mulți o resimțeau în timpul pandemiei. Întâlnirile au frânt și obstacolele geografice pe care mulți dintre noi le simțeam, întâlnindu-ne în mod regulat cu Frați din Chile, Noua Zeelandă și oricare alte țări dintre ele.
Pe măsură ce în Scoția restricțiile au fost relaxate am reușit să ne întoarcem la programul obișnuit, iar după trei ani în calitate de Maestru al Lojii am reușit să predau frâiele succesorului meu, care să ne conducă în următorul capitol din viața Lojii noastre, într-o lume postpandemie. Am toată încrederea că micul grup de Frați de la Loja Hope of Kurrachee vor păstra mai departe viziunea membrilor restauratori, aceea de a educa și conserva istoria Craftului nostru minunat. După pandemie au apărut multe articole noi și am fost încântat să-mi extind domeniul de cercetare asupra Fraților militari care au fost fondatorii noștri pe vremea campaniilor din regiunea Sindh și asupra multor masoni militari din Epoca Victoriană și Edwardiană. E posibil ca, în timp, o parte dintre cercetările mele să fie publicate în această revistă.

June 23, 2022