SORIN GRIGORESCU
Maestru Venerabil din Trecut al Lojii Spiru Haret Nr.56, Bucure?ti;
Inspector Expert, MLNR;
Webmaster al Revistei FORUM MASONIC
În aprilie 2000, eram un proaspat ucenic, abia exersând tacerea si nestiind mai mult decât cuvintele ritualului din primul grad. Pentru mai tinerii nostri frati e bine de stiut ca holurile templelor noastre pe atunci nu erau ca astazi pline de de carti sau brosuri explicative, cu autori de buna reputatie. A te documenta, a studia individual era o adevarata încercare. Masoni tineri, într-o masonerie tânara.
Claudiu, cu inocenta profanilor în ale tehnologiei informatiei, stiind ca lucrez ceva în calculatoare, mi-a propus sa fac parte din echipa proaspetei reviste pe care o înfiintase. Am încercat sa-i explic ca în IT sunt macar vreo 100 de meserii diferite si ca specializarea mea curenta n-are nici o legatura cu ce avea el nevoie. Dar m-am lasat furat de entuziasmul lui, de frumusetea constructiei, de telurile sale. În cele din urma mi-am zis în barba: „Ei, ceva DTP si grafica utilitara am mai facut cu ceva ani în urma, iar HTML ca limbaj nu e cine stie ce, principial îl stiu, ma voi descurca eu cu practica“.
Asa m-am lansat în aventura Forum Masonic. Zile. Seri. Nopti. Luni. Azi, deja ani. Sedinte lungi de redactie. Cautari pe Internet. Planse de arhitectura de pe la loji. Articole din domeniul fratern. Aprobari formale de traducere si retiparire de la Scottish Rite Journal. Controverse. Bani pentru hârtie si tipografie (asta doar Claudiu, ca eu sunt zero în finante). Drumul greu al filtrarii informatiilor. Grafica. Poze. Vizite. Paginare. Repaginare. Traducere. Corectura. Ceva nou în meserie. Bun de tipar. Tipar. Dar mai ales Oameni. Frati entuziasti.
A fost scoala mea masonica. A fost puntea mea de legatura catre o lume noua. Lucrând pentru revista si site, am învatat sa nu ma opresc nicicând din învatat. Sa fiu deschis la nou, dar sa-mi pastrez si spiritul critic. Sa activez continuu în loja simbolica, sa caut adevarul în Ritul Scotian Antic si Acceptat, în Ritul de York. Sa fiu vesel si mândru ca Nobil Shrine.
Forum Masonic a fost abecedarul meu masonic. În primele sale numere a fost tradus Manualul Masonului, elaborat de Consiliul de Educatie Masonica al Marii Loji din California, una din primele referinte în limba româna de dupa reaprinderea luminilor. În paginile revistei a aparut primul ghid de adresare masonica catre ofiteri si demnitari. Textul original al Declaratiei de Principii de la Lausanne, 1875. Manuscrisul Downland. Manuscrisul Regius. Prezentarea celor mai importante Rituri. Corpuri asociate. Masoni Celebri. Regalii. Simboluri. Ezoterism. Dar si Bran (Oliver Hardy), colegul lui Stan (Stanley Laurel) si fratele nostru, într-un hazliu foto-articol realizat de mine si Claudiu dupa o noapte în care s-a râs homeric.
Forum Masonic a fost un pod spre fratii mei. În jurul lui Claudiu si a proiectului lui de a lungul anilor s-au adunat oameni minunati, pasionati de domeniile diverse ale Craftului. De la fiecare am avut câte ceva de învatat. Sa ma scuze ca nu-i enumar, n-am atât spatiu tipografic alocat. Urmariti însa cuprinsul celor 49 de numere ale revistei si îi veti gasi printre autori. Nu uitati caseta cu multumiri. Si nu uitati interviurile Forum Masonic, nelipsite în nici un numar, care mi-au si ne-au adus foarte aproape spirite stralucite, caractere puternice, Frati.
Placut inimii mele a fost rolul site-lui www.masonicforum.ro de punte catre românii aruncati de destin departe de patria natala. Mailul unui frate din Australia care emotionat ne marturisea ca n-a mai citit un text masonic în limba româna de mai bine de 40 de ani, îmi va ramâne ca cea mai draga recunoastere a muncii mele în echipa lui Claudiu Ionescu. Si au mai fost mailuri si din Germania, si din Franta, si din Israel, si din amândoua Americi.
În anii din urma, cu totii îndragim nelipsitele galerii foto venite din toate colturile obedientei. Ele ne-au aratat ce frumos lucreza fratii nostrii. Ce temple frumoase ridica. Ce evenimente luminate reusesc sa organizeze. Forum Masonic prezentându-le ne uneste si ne reprezinta. Iar pentru mine, initiat în modestul templu din Calea Victoriei, este o mândrie ca apartin unui ordin în expansiune, cu frati implicati si din ce în ce mai instruiti.
Reprezentarea externa poate însa e cea mai minunata împlinire a Forumului Masonic. Prin formatul bilingv, revista s-a dorit înca de la început un mesager al Masoneriei române catre toate zarile. Daca a reusit sau nu, daca si-a adus sau nu contributia la integrarea masoneriei române în lantul masonic universal, va las sa constatati singuri din celelalte articole ale acestui numar special. Pentru mine însa personal, a fost o onoare sa lucrez pe textele atâtor frati exemplari, figuri de anvergura a vietii masonice universale. Iar ocaziile de a-i si cunoaste personal pe multi dintre ei nu au fost decât noi încântari pentru sufletul meu.
Toate enumerarile de mai sus sunt palide reflexii ale sentimentelor pe care le-am avut si le am ca parte a echipei Forum Masonic. Cuvintele nici nu pot, si nici nu trebuie sa descrie ce simt astazi cu adevarat. Îi multumesc lui Claudiu pentru ocazie, multumesc celor ce m-au condus pâna la garda podului. Dar asemeni lui Zorobabel, sunt singur acolo pe punte, si nu va pot spune decât ca iubesc drumul pe care am pornit, si ca va invit pe fiecare dintre voi sa va treceti podul vostru.
Fie ca pururi Forum Masonic – revista, site, spirit – sa fie acelasi sprijin pentru noi toti în asumarea celui mai important drept si în depasirea celei mai importante obligatii a Maestrului Mason: Liberté de passer, liberté de penser.
