RICHARD B. BURGESS
Prim Mare Supraveghetor din Trecut al Marii Loji din Massachusetts
Mare Cancelar & Asistent al Suveranului Mare Comandor al SC al RSAA, Jurisdicția de Nord, SUA
Director de Onoare al Revistei FORUM MASONIC
Ce titlu! Ce declaraţie! Ce confirmare! Cu toţii ştim foarte bine că delicatul noastru Craft, în mod ironic poate fi spus, are multă putere şi prin acea putere a Fraternităţii, într-adevăr, toate lucrurile sunt posibile. Eu cred că cei mai mulţi dintre noi, citind acest articol, realizăm că frăţia masonică este o organizaţie puternică, compusă din bărbaţi care își dedică mult timp şi energie ritualurilor sale şi, tot la fel de important, binefacerii în comunitatea lor, ca de altfel în ţara lor şi în întreaga lume.
Natura pozitivă a dedicării noastre, de a transforma bărbaţi buni în și mai buni, de a face orice societate în care ne găsim mai bună, este un fenomen la care suntem martori în fiecare zi. Masoneria este destinată să facă totul posibil. Timpul nu ne permite a lista toate organizaţiile masonice sau bazate pe Masonerie şi muncă caritabilă. Lojile simbolice sunt însărcinate de către Marile lor Loji să dăruiască timp şi bani pentru sprijinul instituțiilor caritable locale. Ritul Scoţian din Jurisdicţia Masonică de Nord a SUA dedică sume mari de bani din donaţii generoase de la membrii săi propriilor noastre instituţii caritabile. Lojile din Ritul York, ca de asemeni Shrine, sunt faimoase pentru sprijinul constant acordat celor în nevoie. Dacă noi, ca Francmasoni, nu ne îngrijim de proprii noştri Fraţi când ei sau familiile lor au nevoie, atunci ne-am pute întreba de ce mai existăm noi ca frăţie?
Masonii sunt întotdeauna gata să ajute nu numai pe văduvele Lojii, dar pe toţi Fraţii şi familiile nevoiaşe. Cuvintele Epistolei Apostolului Pavel către Corintineni din capitolul 13 la versul 13 permează centrul Vieţii Masonice… “ Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” Cuvântul latin pentru dragoste folosit aici este caritas!
Într-un discurs numit FAITH, HOPE, CHARITY (Credinţă, Speranţă, Dragoste), din 1933, iubitul şi talentatul nostru Ilustru Frate Raymond C. Ellis, Mare Maestru din Trecut al New York, Adjunct al Ritului Scoţian pentru New York şi cel de-al 25-lea decorat cu prestigioasa Medalie Gourgas pentru remarcabile servicii aduse Francmasoneriei, omenirii sau ţării, spunea despre caritate: “Eu nu mă gândesc la caritate în primul rând într-un sens material, pentru că adevărata caritate vine din inimă. Şi numai atunci când sunt alături fapta și spiritul acesteia avem caritate. Cred că una dintre părţile mai luminoase ale vremilor tulburi prin care am trecut a fost sentimentul de blândeţe şi caritate care s-a dezvoltat în oameni, faţă de alţi oameni care suferă. Frăţia noastră, toate frăţiile, oraşul nostru, statul nostru, ţara noastră au depus o muncă eroică pentru ajutorarea nevoiaşilor, singura răsplată a căreia a fost însăşi înfaptuirea… Până la urmă, noi reflectăm [în acţiunile noastre] ceea ce suntem cu adevărat în spirit şi nici un individ şi nici o organizaţie nu poate să practice cu adevărat Caritatea fără a dezvolta un spirit de reciprocitate în ce îi priveşte pe care care sunt ajutaţi.” Unde am auzit noi spus: “Ceea ce dai, păstrezi; ceea ce păstrezi, pierzi?”
Un reporter obţinu într-o zi un interviu cu dracul pentru un ziar. Reporterul era în mod special interesat de tehnicile decepţiei prin care dracul îşi construise reputaţia. Care este cea mai folositoare unealtă pe care o foloseşti pe oameni? Întrebă el. Este lipsa de onestitate? Poftele carnale? Gelozia? Nu, nu nu, răspunse râzând diavolul. Cea mai folositoare armă pe care o folosesc eu este apatia.
Data viitoare când citești un ziar, asculți radioul sau buletinele de ştiri de la televiziune sau orice primești pe mediile de comunicare socială, te rog, dă atenţie numărului de evenimente “rele”, în comparație cu cele bune şi pozitive. Scara acţiunii drepte este ieşită rău din făgaşul ei în societatea zilelor noastre. Este atât de uşor, foarte uşor, nu-i aşa, să ne concentrăm asupra tuturor crimelor şi comportamentului care ne fac să ne minunăm ce înseamnă cu adevărat cuvântul “uman.” Cruzimea şi ura sunt cuvintele de ordine ale aproape fiecărui articol pe care îl citim sau emisiune pe care o auzim. “Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el?” întreabă psalmistul (Psalmul 8 la versul 4).
Ilustrul frate Raymond Ellis într-un alt articol al său, scurt dar dens (Ispita Oportunităţii), îşi încheie remarcile cu următoarele cuvinte: “Cât de departe vom ajunge şi cât de mult vom îndeplini este o întrebare căreia fiecare individ trebuie să îi dea răspunsul şi asta depinde de propria noastră INTELIGENŢĂ şi TENACITATE. Să mergem înainte, deci, cu privirea atentă, de o manieră fermă şi cu inima hotărâtă. Suntem în zorii zilei; înălţimile victoriei sclipesc înaintea noastră în lumina soarelui; oportunitatea, precum o figură smulsă din Era Cavalerilor, călăreşte înainte, cu viziera coborâtă. Drumul este marcat. Nu trebuie decât să îl urmăm.”
Da, Francmasoneria are puterea de a face posibilă schimbarea pozitivă în lumea noastră, care are mare nevoie de tot ceea ce este bun şi adevărat şi îngrijeşte. Fiecare dintre noi are puterea de a face loc binelui. Dacă noi nu facem nimic, atunci apatia Diavolului ne va răsplăti pe noi cu ceea ce într-adevăr merităm. Fie ca forţa puterii de a face binele să fie cu voi întotdeauna!
Fratele nostru Robbie Burns a scris niște versuri care să ne inspire, cu care pot să aduc acest scurt articol la sfârşit. În poemul său numit “Rămas bun Fraţilor din Loja St. James, Tarbolton,” el scrie în a treia strofă:
Fie ca libertatea, armonia şi dragostea
Să vă unească în planul cel mare,
Sub Ochiul Atoateştiutor de deasupra
Al Gloriosului Arhitect Divin!
Ca să păstraţi linia dreaptă,
Urcând după Legea firului cu plumb,
Până ce ordinea luminoasă va străluci complet,
Asta va fi rugăciunea mea–de departe.
Frăţia noastră masonică are mult să ne ofere fiecăruia dintre noi, iar noi, cei care am primit mai multă lumină, suntem însărcinaţi cu responsabilitatea de a menține această lumină, pentru a străluci pentru noi înşine, pentru lumea noastră şi pentru cei care vor urma pe cărarea descrisă de paşii noştri. Apatia este o forţă negativă care nu poate fi stinsă decât de ceea ce este poziv… id est, noi înşine!
AŞA SĂ FIE!
