MICHAEL KRAUS
Mare Maestru din Trecut și Mare Maestru de Onoare, Marea Lojă a Austriei
Mare Înalt Preot, Ritul de York, Austria
Membru al boardului International Masonic Affairs
Chiar înainte de sfârșitul anului 2021 am primit un mesaj de la fratele meu de masonerie, Edmund (Ted) D. Harrison: „Tocmai am aflat că s-a stins Tom Jackson, cu adevărat cel mai măreț om și mason din câți am cunoscut. Fie ca el să se odihnească în pace și fie ca noi să ne dedicăm respectării principiilor pe care el le-a demonstrat atât de limpede pe parcursul vieții”.
Chiar dacă trebuie să avem grijă când facem afirmații absolute, mesajul m-a împins să răspund după cum urmează:
„Frații mei, sper ca Lumea Masonică (da, efectiv lumea întreagă) să privească acest eveniment extrem de trist ca pe o ocazie de a-și aminti de contribuțiile lui incredibile la construirea unei astfel de lumi! Toți Masonii susțin că fac parte dintr-un lanț mondial, dar în realitate nu facem. El a fost unul dintre puținii care nu doar a avut viziunea pentru posibila lui realizare, ci a și contribuit incredibil ca să-i paveze drumul, călătorind, vorbind, scriind, construind punți și, mai cu seamă, spunând curajos pe nume incompetenței, vanității și ipocriziei așa-numiților lideri. Însă a avut mereu o atitudine pozitivă, alertă, a ascultat mereu și a învățat mereu. Pentru noi, europenii, el a fost dovada vie că vechiul spirit american din Masonerie încă își are locul în viitorul nostru. Trebuie să-i protejăm moștenirea!”
La scurt timp după ce am fost ales Mare Maestru al Marii Loji a Austriei în 2002, Marele Maestru de atunci al Germaniei, Alfred Koska, mi-a făcut cunoștință cu el. Alfred a avut o contribuție esențială în crearea și sprijinirea așa-numitului Protocol al Inițiativei de la Sinaia, care a fost creat în februarie 2000 în orașul Sinaia din România. A fost o adunare alcătuită în principal din noile Mari Loji din Estul Europei, România, Moldova, Cehia, Slovenia, Croația, Serbia și Muntenegru, Bulgaria și Rusia. Li s-au alăturat vechile Mari Loji din Germania, Olanda și Italia la început, urmate de multe altele, printre care Austria. Mai târziu a fost numită Conferința Protocolului de la Sinaia, iar în 2006, la Roma, 15 jurisdicții europene au hotărât în unanimitate să-i confere un caracter mai oficial numind-o Forumul Masonic European (EMF). Inițiativa foarte ambițioasă și încununată de succes a inclus tot timpul și o încercare de a convinge Marea Lojă Unită a Angliei (UGLE) să se alăture și ea – nu doar ca observator tăcut – și după numai un an ofițerii de frunte ai Marii Loji Unite a Angliei – mai cu seamă „Spanny” Northampton – au invitat TOATE jurisdicițiile europene, recunoscute și nerecunoscute, să se întâlnească la Londra să organizeze o astfel de instituție sub conducerea UGLE. Acesta a fost sfârșitul EMF și sfârșitul ambițiosului proiect.
Tom Jackson era un foarte puternic susținător și misionar al acestor inițiative și a fost ascultat de mulți din lumea masonică în postura lui de Secretar Executiv al Conferinței Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare.
Conferința Mondială a fost creată la Mexico City în 1995 în încercarea de a oferi o platformă permanentă pentru schimbul de idei și pentru stabilirea unor contacte personale la cel mai înalt nivel. A exclus în mod expres orice rezoluții restrictive. Chiar dacă ideea unei astfel de platforme era europeană, ea a fost organizată ca instituție americană, probabil și pentru că Masoneria din Statele Unite dovedise de mulți ani că poate gestiona cum se cuvine interesele Marilor Loji fără să le răpească suveranitatea și independența, aceasta din urmă fiind un aspect aproape religios al concepției europene despre așa-numitul Lanț Mondial.
Tom Jackson, pe atunci Marele Secretar al Marii Loji de Pennsylvania, a fost numit primul Secretar Executiv al Conferinței Mondiale în 1998 și a rămas în postul acela timp de 16 ani, până în 2014. Faptul că instituția a supraviețuit până astăzi e în mare măsură meritul lui Tom. El s-a retras în 2014 și, în cadrul scrutinului din mai 2014 de la București, Marele Maestru român Radu Bălănescu, unul dintre cei patru candidați, a fost ales noul Secretar Executiv. Doi dintre ceilalți, printre care și eu, își retrăseseră candidatura înainte de vot. Eu mi-am explicat motivul într-o scrisoare din 17 mai 2014 pe care Tom a citit-o în fața publicului și care a fost publicată în revista Forum Masonic.
Tom a avut multe calități umane și intelectuale. A fost deosebit de ambițios și a reușit să-și facă prieteni în toată lumea, în mare măsură persoane asociate hobbyurilor sale personale, vânătoarea și pescuitul. În atitudinea lui masonică se vedea deopotrivă în rolul de soldat bun și curajos, dar și în acela de politician mason foarte sincer. Nu doar că a sesizat deficiențele și slăbiciunile organizației noastre, dar le-a numit în mod deschis și fără milă. A evitat cu grijă să-și folosească postul de la Conferința Mondială ca să discute și eventual să instaleze mecanisme care să lupte împotriva acestor deficiențe și să rezolve problemele, cum se întâmplă de exemplu în Conferința Marilor Maeștri Nord-Americani, pentru că a vrut să respecte Constituția Conferinței Mondiale.
M-am certat de multe ori cu el din funcția de conducător al EMF și mai târziu din postura de candidat AL LUI, ca succesor în postul de Secretar Executiv, ca să fie mai ferm, însă era reticent și prevăzător în privința vreunei schimbări. Era latura lui „militară”, care i-a adus simpatia multor Mari Maeștri în funcție.
Dați-mi voie să-mi închei scurta trecere în revistă a minunatelor lui contribuții la Lumea Masonică citând mesajul pe care l-a scris el pentru Conferința Interamericană de la Tijuana din 2012:
„Frații mei, fiecăruia dintre noi i-a fost oferit marele privilegiu de a fi membru într-o organizație fraternă care a schimbat cursul civilizației. Fiecare dintre noi a fost considerat demn să i se ofere ocazia de a continua să contribuie la evoluția societăților civile. Fiecare dintre noi a primit titlul onorific de «Frate» și fiecare dintre noi s-a legat prin această „legătură mistică” de unii dintre cei mai măreți oameni și cele mai mărețe minți din istorie.
Acum trebuie să ne întrebăm dacă merităm această cinste. Cum ne putem aștepta la modul serios ca lumea din exterior să ne accepte ca Frăție a bărbaților dacă nu putem fi nici frați nici măcar în interiorul Breslei?
Am ascultat de câțiva ani nu doar frați Masoni, ci și prieteni buni discutând despre nevoia de a deveni una și de a dezvolta planuri agreabile în acest sens. Am plecat de la mai multe sesiuni de negocieri în care aceiași frați și prieteni și-au semnat numele pe un acord solemn de a-și rezolva problemele dintre ei. Deși au rămas prieteni, Francmasoneria a devenit o chestiune care divizează, nu o frăție care îi unește. Cum se poate întâmpla asta într-o organizație ale cărei precepte nu ne îndeamnă să ne divizăm, ci să ne unim, nu să fim intoleranți, ci toleranți, nu să ne condamnăm unii pe alții, ci să întindem mâna unii spre alții ca frații.
Lumea are nevoie de filosofia și preceptele noastre ca bază pentru a făuri oamenii care vor continua să ne construiască societățile. Principiile fundamentale ale Francmasoneriei au jucat, prin membrii, ei un rol major în lupta lumii pentru libertate, independență și egalitatea oamenilor. Probabil că lumea are nevoie de această îndrumare astăzi mai mult decât oricând în trecut. Conducerea societăților din lumea de azi pare mai interesată să semene discordie decât să cimenteze pacea. Aceasta e direcția în care Francmasonii, acei bărbați buni care au fost perfecționați prin învățăturile fundamentale ale Francmasoneriei, ar putea juca un rol vital în ceea ce ar trebui să fie misiunea constantă pentru pace.
Frații mei, să ne gândim la numele lui Simon Bolivar, George Washington, Giuseppe Garibaldi, San Martin, Bernardo O’Higgins, Theodoros Kolokotronis, Benito Juarez, Lajos Kossuth, Mustafa Atatürk și ale multor altora care au fost liderii responsabili care au contribuit la crearea lumii așa cum o cunoaștem azi și care erau Francmasoni. Să ne gândim la mulți alți oameni măreți, Francmasoni, din domenii atât de diferite, care au contribuit la crearea unui mediu global pașnic și stabil, bărbați precum Amadeus Mozart, Sir Alexander Fleming, Harry Truman, Winston Churchill, Rudyard Kipling, Voltaire, Douglas MacArthur, John Wayne, Johan von Goethe, Norman Vincent Peale, Davy Crockett, Red Skeleton și Buffalo Bill Cody.
Unde sunt bărbații aceia în fraternitatea noastră astăzi? Chiar am regresat intelectual, etic și spiritual în învățămintele și acțiunile noastre încât nu mai inspirăm oameni de calibrul lor? Am permis orgoliilor unora inferiori să contribuie la deteriorarea idealurilor noastre Masonice?
Francmasoneria crește în multe părți ale lumii într-un ritm mai rapid decât oricând în ultimele două secole. Extinderea în Europa de Est și dezvoltarea Francmasoneriei în Africa ne oferă o ocazie pe care nu am mai avut-o de mulți de ani de a juca un rol important în viitorul lumii.
În același timp, disensiunea din Marile Loji ne pune în fața unei dintre cele mai mari amenințări pe care le-am văzut vreodată. Această disensiune permite răspândirea formelor neregulare de Francmasonerie, cărora le lipsesc riturile și protocoalele consacrate care ne-au făcut măreți și care creează, în aceleași jurisdiciții, Mari Loji aflate în concurență.
Frații mei, există un singur loc unde zace vina pentru această disensiune și deteriorare, și anume pe umerii conducerii Francmasoneriei de azi. Adică pe umerii voștri și ai mei. Dacă Breasla nu reușește să-și mențină sau să-și recapete locul de drept din societate, nu avem pe cine să dăm vina decât pe noi înșine. Orgoliul supradimensionat și absența dorinței de a pune viitorul Francmasoneriei înaintea câștigurilor personale va fi responsabil pentru incapacitatea noastră, iar astfel de lucruri nu au ce căuta în Francmasonerie. O observație pe care am făcut-o este aceea că exact cei mai vinovați nu consideră că se află în postura aceea. Chiar vrem să ne numărăm printre ei?
Aproape încă de la începutul ei ca fraternitate speculativă, Francmasoneria a fost atacată de lideri guvernamentali și religioși pentru că nu se încadra în tiparele de supunere absolută sub dictatele lor. Accentul pe care l-am pus pe toleranță și opinia noastră nondogmatică în privința religiei și politicii nu erau acceptabile pentru aceste entități a căror existență depindea de acceptarea dictatelor.
Și totuși, în ciuda atacurilor din partea dușmanilor noștri, Francmasoneria nu doar că a supraviețuit, ci a înflorit ca fraternitate speculativă organizată de mai bine de 300 de ani. S-a răspândit pe suprafața pământului acolo unde există libertatea de a o practica și, în multe cazuri, libertatea de a o practica a fost câștigată prin calitățile de lider ale Francmasonilor. Să nu vă îndoiți, Frații mei, fără Francmasonerie lumea aceasta ar fi fost un loc extrem de diferit. Frații noștri din trecut au impus un standard filosofic pe baza căruia orice societate civilizată poate înflori. Am construit o premisă care poate sluji fără probleme drept model pentru pacea mondială universală.
Și totuși, călătoresc în continuare prin lume căutând soluții pentru a unifica Francmasoneria regulară numai ca să descopăr că orgoliile celor puțini împiedică unificarea celor mulți. De ce mai ascultăm scuze pentru care nu reușim și nu ascultăm sugestii pentru moduri în care putem reuși?
Cu mulți ani în urmă am spus că aș prefera să văd Francmasoneria murind, fiind reținută în istorie drept o organizație măreață care a contribuit la omenire, decât să o văd supraviețuind ca mai puțin decât ar trebui să fie. Nu vreau să fiu ținut minte ca făcând parte dintr-o generație a condus-o la distrugere.
Frații mei, îmi exprim din nou regretul că nu sunt alături de voi. Vă rog, fie ca discuțiile și acțiunile voastre să contribuie la continuarea succesului celei mai mărețe organizații concepute vreodată de mintea omului.”
Sunt ferm convins că Masoneria are astăzi nevoie de mai multe personalități ca Tom Jackson și de mult mai multă atenție acordată problemelor cu care ne confruntăm.
Fie ca el să se odihnească în pace, dar nu și moștenirea lui!
(Viena, Austria, 16 ianuarie 2022)
