CLAUDIU IONESCU
de vorbă cu
THOMAS JACKSON (partea a 4-a)
Care sunt cele mai importante calități pentru a fi un lider de succes în Francmasonerie? Bineînțeles, nu orgoliul.
Am dat deja o mare parte din răspuns în celelalte intervenții. Întâi de toate, trebuie să ne dăm seama că în multe cazuri conducătorii pe care îi vedem au moștenit capacitatea de a fi mari conducători. Trebuie să ai de la bun început niște aptitudini în acest sens, iar conducătorii mari chiar moștenesc această măreție.
În al doilea rând, toți conducătorii mari trebuie să și dobândească o parte din această capacitate. Am fost profesor de biologie timp de 17 ani și, în calitate de biolog, am insistat că suntem ce suntem din două motive: primul motiv – am moștenit ceea ce am fost, dar apoi am dobândit ceea ce am devenit.
Același lucru e adevărat și în cazul conducătorilor. În primul rând, trebuie să te naști cu anumite capacități de a fi conducător, dar în al doilea rând trebuie să dobândești capacitatea de a fi un mare conducător. Iar ca să fii un mare conducător și să lași în urmă o moștenire trebuie să fii capabil și să-ți stăpânești orgoliul. Am văzut mulți oameni mari, conducători mari ai Francmasoneriei, care și-au lăsat orgoliul să devină forța conducătoare a vieții lor.
Prin urmare, ca să fii un bun conducător trebuie să fi moștenit potențialul de a conduce, iar apoi trebuie să-l și folosești. Când predam, spuneam mereu mă uit în lume și văd că lipsesc mari artiști și mari oameni de știință ca în trecut, oameni precum Michelangelo și da Vinci și Newton, sau mari sportivi, și subliniam mereu atunci faptul că oricât de mult aș fi exersat în domeniul artei nu aș fi devenit niciodată un da Vinci sau un Michelangelo, că n-aș fi devenit niciodată un mare om de știință, ca Newton, n-aș fi devenit niciodată un mare muzician, ca Mozart, pentru că pur și simplu nu am această capacitate.
Pe de altă parte, dacă Mozart n-ar fi fost expus la muzică n-ar fi fost niciodată reținut drept un mare muzician. Michelangelo n-ar fi fost niciodată un mare artist dacă nu i s-ar fi dat și capacitatea, și ocazia de a fi un mare artist. Deci înainte de orice trebuie să ai aplecarea înnăscută spre anumite discipline, iar apoi trebuie să fii expus la ele. Așadar, e vorba despre moștenire și despre mediu.
La fel e și în Francmasonerie. Înainte de orice trebuie să ai capacitatea de a fi conducător, dar în același timp trebuie să fii și expus și să ai ocazia să faci acest lucru. Dacă te uiți la masonii din trecut care au fost masoni măreți, trebuie să fii conștient că dacă n-ar fi fost expuși la Francmasonerie, noi nu i-am cunoaște azi.
Slavă Domnului că ai fost expus la Francmasonerie, Tom!
Asta-i părerea ta!
Nu doar a mea, crede-mă.
