ANDREY BOGDANOV
Mare Maestru, Marea Lojă a Rusiei
Acum și până la sfârșitul vieții îmi voi aminti de glasul lui anunțând cu putere: „Pentru prima, a doua și a treia oară îl întâmpin, îl salut și îl proclam pe Prea Respectabilul Frate Andrei Bogdanov Mare Maestru al Marii Loji a Rusiei și îi chem pe toți Frații să-i recunoască funcția și să-l salute, câte unsprezece urmându-mi exemplul”.
Thomas Jackson m-a instalat și proclamat Mare Maestru al Marii Loji a Rusiei în iunie 2007. A fost punctul culminant al celui mai dificil Convent anual din toată istoria Francmasoneriei Ruse. Sper că Tom a făcut atunci o alegere pe care n-a trebuit s-o regrete niciodată.
Am devenit prieteni de atunci. Pentru mine, un Mare Maestru Ucenic, el a devenit Marele Învățător și îndrumătorul credincios prin labirintul încurcat al sistemului masoneriei internaționale. Așteptam cu nerăbdare fiecare întâlnire cu el. Am încercat pe cât am putut să-i pun întrebări despre istoria și tradiția activităților masonice, dar și despre partea lor managerială. Tom mi-a răspuns cu infinită răbdare. Iar ce mi s-a părut uluitor de important este că mare parte din aceste informații nu puteau fi găsite în cărți sau în vreo altă sursă, fie ea internet sau biblioteci. Știa totul despre Marile Loji: le cunoștea istoria, ritualurile și starea de la momentul respectiv.
Însă cea mai importantă lecție pe care mi-a predat-o a fost știința de a construi relații fraterne în orice situație și de a rămâne sensibil la orice probleme ale Fraților. Și m-a învățat arta tăcerii, pe care a deprins-o în timpul Uceniciei și pe care a păstrat-o chiar și în cele mai înalte funcții din Francmasonerie.
Au fost aproape cincisprezece ani de prietenie, ne-am îmtâlnit de multe ori în diferite țări și pe diferite continente. Gluma mea preferată era să-i spun că ar trebui să fie numit pilot onorific al tuturor Americilor la cât de mult circula cu avionul.
Dar mai cu seamă întâlnirile noastre din Rusia au fost memorabile. A fost în Rusia de șapte ori în cincisprezece ani. Fiecare vizită a fost ca o lecție pentru toți francmasonii ruși. Nici vorbă de prelegeri plictisitoare, toate discuțiile noastre au fost deosebit de instructive și i-am apreciat întotdeauna incomparabilul simț al umorului.
E greu să folosec timpul trecut când vorbesc despre Tom. Pur și simplu nu vreau să-mi iau la revedere de la el. Simt mereu că la un moment dat în timpul Conventului anual, care o să aibă loc în curând, o să vină din nou să mă atingă pe umăr și să-mi spună: „ei bine, acum luăm un pahar de whisky bun și stăm de vorbă”…
