SOTIRIS SAKELLARIOS
Maestru Venerabil, Loja Parthenon Nr.112, Marea Lojă a Greciei
Templul construit de Regele Solomon, care a fost distrus, apoi reconstruit și dărâmat din nou, a avut un rol extrem de important în istoria omenirii. Timp de trei mii de ani, clădirea în sine – și simbolismul ei – s-au aflat în centrul celor trei mari religii din Lumea Occidentală, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Templul a fost construit pentru a găzdui Chivotul Legii și ca un loc „în care Domnul să petreacă în veci” (3 Regi 8:13).
În Ritualul practicat în Grecia, Inițierea și gradul de ucenic nu fac o trimitere la construirea Templului lui Solomon. De fapt, frații noștri care practică ritualul derivat din cel francez aud despre construirea Templului și despre Marele Arhitect abia la ceremonia de ridicare la gradul de maestru. În ritualurile din Insulele Britanice, pe de altă parte, traseul începe chiar de la construirea Templului, menționat încă de la Primul Grad, ceea ce înseamnă că Templul are o influență mai consistentă și importantă asupra Breslei. Asta nu înseamnă sub nici o formă că una dintre formele de ritual ar fi mai bună decât alta – sunt doar diferite. Haideți să vedem de unde a apărut această influență treptat tot mai puternică.
Muntele Moria, pe care a fost construit Templul, apare în simbolistica noastră, la fel și Poarta pe care se ajungea la el. De fapt, în Insulele Britanice expresia „a te afla la poarta Templului” se referă la un candidat care își așteaptă inițierea. În ritualul nostru, cele două Mari Coloane se află de-o parte și de alta a Scaunului Maestrului Venerabil, iar în alte ritualuri de-o parte și de alta a porții de acces în cadrul Lojii. Altarul Lojii e o reprezentare a Altarului din Templu.
Scoția secolului al XVI-lea
În baza unor izvoare istorice care datează din secolul al XVI-lea s-a stabilit că Francmasoneria așa cum o cunoaștem își are originile în Scoția. Există dovezi cum că lojele scoțiene ar fi existat încă dinainte de a se începe scrierea arhivelor păstrate în cadrul acelor loje. Lojele acceptau pe atunci numai cioplitori în piatră. Cu alte cuvinte, mai bine de 99% dintre francmasonii actuali nu ar fi fost acceptați! Nu știm cu exactitate cum se desfășurau ceremoniile de admitere a noilor membri în aceste loje timpurii, însă izvoarele ne arată că exista un ceremonial, care era și cel mai important ritual oficiat la întâlnirile pietrarilor în lojile lor.
De unde a apărut ideea ritualului inițiatic? Cele mai vechi mărturii masonice arată că nivelul mediu de educație pe atunci era destul de scăzut prin comparație cu acela din vremurile moderne. Însă exista o carte pe care o cunoșteau cu toții, alfabetizați sau nu – Biblia, pe care frații noștri din Evul Mediu o știau cât se poate de bine. Aceasta era cartea din care oamenii „de rând” își luau învățăturile în materie de religie, morală, lege și istorie. Imaginați-vă cum se simțea un mason citind din Regi și din Cronici, unde afla despre prima clădire de piatră din lume (Turnul Babel era construit din cărămidă). Impactul trebuie să fi fost cu atât mai mare cu cât nu era vorba doar despre prima clădire de piatră, ci și despre o clădire sacră – un templu.
Templul Regelui Solomon (TRS) a fost, așadar, construit de pietrari asemenea cititorului nostru. Pentru un mason din Evul Mediu, lunga și bogata istorie a construirii TRS așa cum e prezentată în Vechiul Testament „în cealaltă parte a lumii” trebuie nu doar să fi părut exotică și incitantă, ci să-i fi dat un sentiment de mândrie că aparține breslei. În acest context, e aproape de neconceput ca masonii să fi putut alege altceva ca fundament al ceremoniei de inițiere. Așadar, în esență, masonii au ales povestea construirii TRS datorită semnificației sale istorice, nu datorită funcției sale religioase. Clădirea TRS i-a atras pentru că a fost construită de strămoșii lor, nu pentru că era lăcaș de cult.
Cum noi în Loja Partenon folosim ritualul standard al Francmasoneriei Scoțiene e interesant să analizăm partea de întrebări din vechiul ritual scoțian – echivalentul de atunci al întrebărilor noastre de acum –, cunoscut drept Catehismul Masonic Scoțian, care cuprindea 14 sau 15 întrebări și răspunsuri. Aceste „ritualuri” provin din mai multe părți ale Scoției și arată că exista un sistem național al Lojelor care aveau în comun același ritual, aceleași obligații și același catehism. E important să observăm că lucrul acesta se întâmpla cu mult înainte să apară vreo Mare Lojă. Conținutul ritualurilor e foarte important, dar aici ne vom concentra doar asupra informațiilor pe care ni le dau despre TRS.
În catehism apar două trimiteri la Templu. Întrebările sunt rostite în cadrul ceremoniei de inițiere, așadar demonstrează că TRS e atât de important încât se numără printre primele lucruri pe care le învață un candidat. Faptul că e menționat de două ori arată că TRS ocupă un loc central în învățăturile Breslei. Însă cele două întrebări și răspunsurile la ele ne mai spun ceva. Să le analizăm în amănunt:
• Întrebarea 8 Cum e orientată Loja ta?
• Răspuns Spre Răsărit și spre Apus, ca templul din Ierusalim.
E genul de întrebare care i-ar fi interesat pe constructori, pentru că are valoare practică – cunoașterea orientării clădirii. Însă răspunsul ne arată că TRS e atât de important încât trebuie identificat clar ca loc. Răspunsul ar fi putut fi simplu, „spre Răsărit și spre Apus”, ar fi satisfăcut nevoia practică a constructorului. Numirea explicită a clădirii (TRS) demonstrează că e cunoscută și e esențială pentru înțelegerea Breslei. TRS e atât de important încât e menționat din nou imediat după aceea.
Întrebarea 9: Unde a fost prima Lojă? – adică „unde a fost situată prima Lojă?” Răspunsul „La intrarea în Templul lui Solomon” leagă lojile masonilor pietrari direct de TRS. Am văzut deja că TRS a fost prima clădire de piatră din lume (conform Bibliei), deci e logic ca prima Lojă să se fi format tot acolo. Observați însă exprimarea exactă: „la intrarea în Templul lui Solomon”, nu în templul propriu-zis.
Aceste două întrebări și răspunsurile lor ne arată că predecesorii noștri din Breaslă nu foloseau TRS ca referință religioasă, ci numai pentru puternica lui atracție istorică. Întrebarea 8 nu are conotații religioase, fiind de natură strict descriptivă. Întrebarea 9 e și mai clară. Prima Lojă nu s-a întâlnit în templu, ci doar pe terasă, în fața intrării – un spațiu de numai 28 de metri pătrați, având de-o parte și de alta câte un stâlp. Dacă cei care au creat ritualul ar fi vrut să folosească TRS în scop religios, nu ar fi ales cel mai puțin important spațiu al clădirii. Am putea interpreta acest lucru chiar ca pe o declarație înadins a caracterului non-religios al Francmasoneriei. Intrarea în templu nu este un spațiu religios, aici nu au loc ceremonii religioase, iar terasa se află la distanță de părțile sacre. Cu alte cuvinte, terasa era numai punctul de acces în prima porțiune a templului, hekal (nava), de unde se intra în porțiunea a doua, Sfânta Sfintelor.
Evul Mediu – Europa Continentală
E păcat însă că învățăturile din jurul TRS au rămas importante doar pentru frații noștri care practică ritualurile continentale. Acest lucru s-a petrecut pentru că o legendă similară a circulat printre francezii „Compagnons de la Tour”, asociații de muncitori apărute aproximativ în secolul al XII-lea și despre care se presupune că ar fi fost un grup de calfe nemulțumite care au părăsit corpul Maeștrilor, pe atunci deținătorii puterii în ghildele masonilor și ale altor bresle.
Tradițiile acestor grupuri de muncitori făceau trimiteri la construirea TRS și e posibil chiar să fi influențat ritualurile practicate câteva secole mai târziu de către masoni. Compagnons de la Tour au trei legende, toate făcând trimiteri la TRS prin trei fondatori diferiți – de aceea Societatea lor e împărțită în trei asociații distincte, care nu colaborează: Copiii lui Solomon, Copiii Maestrului Jacques și Copiii Părintelui Soubise.
Copiii lui Solomon susțin că au fost organizați într-o frăție de către Regele Solomon însuși cu ocazia construirii Templului.
Copiii Maestrului Jacques și cei ai Părintelui Soubise susțin că ambii muncitori care purtau aceste nume au participat la construirea Templului și că după terminarea lucrărilor au mers împreună în Galia, unde i-au învățat pe cei de acolo meșteșugul pe care îl dobândiseră la Ierusalim.
Însă cea mai interesantă dintre cele trei facțiuni este cea a Maestrului Jacques, pentru că susține că el a fost fiul unui arhitect pe nume Jacquain, unul dintre cei mai mari Maeștri ai lui Solomon și coleg al lui Hiram Abiff. Se spune că Maestrul Jaques a lucrat ca tăietor de piatră de la cincisprezece ani. A călătorit prin Grecia, unde a studiat arhitectura și sculptura, apoi a mers în Egipt iar de acolo la Ierusalim unde, după ce a început lucrul la Templu, a construit doi stâlpi cu asemenea măiestrie că a fost primit pe loc ca Maestru al Breslei.
Așadar, deși nu s-a descoperit o legătură istorică directă între originea masonilor operativi medievali și TRS, descoperim o astfel de tradiție în cadrul unei asociații de muncitori care au avut cândva legături cu Masonii Operativi. Astfel, vedem că istoria grupării Compagnons de la Tour – sau Calfele călătoare –, care își stabilește originile până la TRS, a fost preluată de Corporațiile de Maeștri sau Ghildele de Masoni Operativi din Scoția și Anglia, unde a devenit tradiție acceptată, și că precedă cu mult epoca Renașterii Masonice de la sfârșitul secolului al XVI-lea.
Manuscrisele vechi / Primele izvoare
Izvoarele scrise, cele mai vechi atestări ale construirii TRS din Vechile Manuscrise, arată că a existat o organizație de masoni care se ocupa de „Sarcini și Purtare” (adică de legi și rituri) în timpul construirii Templului de la Ierusalim și că Regele Solomon a fost ajutat de Regele din Tir și de un artist iscusit trimis de Hiram. Prima informație care leagă nașterea Francmasoneriei de TRS se află în Manuscrisul Cooke și provine de la mijlocul secolului al XV-lea. Aproape 50 de ani mai târziu, la începutul secolului al XVI-lea, Manuscrisul Dowland prezintă în linii mari aceeași Legendă a TRS, dar cu informații suplimentare: că David a învățat legile masoneriei în Egipt, care fuseseră create de Euclid; că a stabilit legi suplimentare; că Solomon a trimis în mai multe țări după masoni, strângându-i laolaltă; că numele Regelui din Tir era Iram și că pe fiul lui, Maestrul-șef al lui Solomon, îl chema Anyon; și, în sfârșit, că David era Maestru în geometrie, cioplire și gravuri.
Ajungem astfel la nașterea Francmasoneriei moderne și la reproducerea mai amănunțită și elaborată a Legendei TRS, cu trimiteri directe la Cartea Regilor, citată explicit în Legenda Breslei de Anderson în prima ediție a Constituțiilor. Anderson spune că la Templu Regele Solomon conducea ca Mare Maestru la Ierusalim, Regele Hiram era Conducătorul din Tir și Hiram Abiff era Maestru al Lucrărilor. Solomon a împărțit calfele în mai multe Loje, fiecare lojă având câte un Maestru și Supraveghetori; probabil primeau sarcini în mod organizat, aveau grjiă de uneltele și bijuteriile (însemnele) lor; probabil erau plătiți săptămânal, primeau mâncare și haine potrivite. Companionii aveau grijă de viitorul breslei educându-și ucenicii.
În a doua ediție a Constituțiilor, Anderson și-a schimbat întrucâtva perspectiva și a adăugat anumite detalii. Îl promovează pe Hiram Abiff din postul de Magister Operis sau Maestru al Lucrărilor la acela de Mare Maestru Adjunct în lipsa lui Solomon, iar când acesta era prezent, Hiram Abiff era Prim Mare Supraveghetor. Unele dintre aceste amănunte sunt confirmate de autoritatea istorică a Cartea Regilor și Cronici, iar cele neconfirmate sunt extrem de probabile.
Simbolismul TRS
În Francmasoneria contemporană, Templul lui Solomon e un sistem de simboluri menit să ofere învățături de moralitate. Nu ne concentrăm asupra detaliilor cu privire la istoria și arhitectura lui ca atare, iar unele dintre afirmațiile din cadrul Ritualului nu au temei în izvoarele istorice pentru că obiectivul nu e se predăm istorie, ci adevăruri morale și spirituale. Așa cum Breasla Operativă a devenit Fraternitate Speculativă, masonii nu au mai fost constructori care lucrează cu lemnul și piatra, ci au devenit ziditori de oameni, arhitecți ai vieții omenești.
Ce fel de viață ar trebui să construiască Francmasoneria? Cum ar trebui Masoneria s-o modeleze? Răspunsul e ilustrat de Simboluri și învăluit în Alegorii. În mijlocul TRS se afla Sfânta Sfintelor, sau Sanctum Sanctorum, care nu era un dispozitiv arhitectural, nici un ornament, ci lucrul pentru care a fost construit Templul, scopul lui ca structură, nucleul în jurul căruia a fost proiectat tot restul. La fel trebuie să existe o Sfântă a Sfintelor în inima fiecărui om, în sufletul lui, în conștiința lui – lăcașul principiilor sale.
Înainte să fie înălțat, TRS era doar o aglomerare nedeslușită de grămezi de materiale de la poalele Muntelui Moria. Apoi, materialele acestea au căpătat formă și înțeles sub acțiunea meșteșugului și științei noastre. Masoneria ne învață așadar că materia primă a firii omenești – sentimentele, patimile, poftele, instinctele, simțurile, facultățile mintale, membrele și organele – pot fi modelate prin meșteșug și consacrate Marelui Arhitect cu atât de mult devotament încât omul să se transforme cu totul, iar treptat să primească dreptul de a intra în Sfânta Sfintelor. În cartea sa, Freemasons for Dummies, Chris Hodapp definește Templului lui Solomon drept „o reprezentare a Francmasonului individual; și în cazul omului, și în cazul templului fizic e nevoie de «mulți ani să fie clădit» și să devină «un loc potrivit unde să sălășluiască duhul lui Dumnezeu».”
Surse:
Fratele Robert L. D. Cooper, Curator al Muzeului și Bibliotecii Marii Loje a Scoției
Hodapp, Christopher: Freemasons for Dummies, 2005.
http://freemasoninformation.com/2016/04/king-solomons-temple-as-a-symbol-to-freemasonry/
http://www.masoniclibrary.org.au/research/list-lectures/94-king-solomons-temple.html
https://universalfreemasonry.org/history/king-solomons-temple
