RÜDIGER TEMPLIN
Mare Maestru din Trecutul Imediat, Uniunea Marilor Loji ale Germaniei
Mare Maestru de Onoare ad vitam, Marea Lojă Națională din România
Dezvoltarea frăției noastre răspândite în toată lumea, care există deja de mai bine de 300 de ani, suferă permanente schimbări în diferite regiuni și pe diverse continente. În America Latină (Brazilia, Mexic, Columbia), în Africa (Africa de Sud, Africa Centrală și de Vest) și în unele țări din Estul Europei (România, Serbia, Bulgaria) observăm o organizație stabilă, aflată în creștere, care se bucură de un anumit statut social în rândul populației erudite. Bineînțeles, vârsta medie a acceptării în aceste loji e mai mică decât în Marile Loji din Vestul Europei.
Prin comparație, în ultimii 45 de ani numărul membrilor a scăzut semnificativ, mai ales în Marile Loji anglofile. În Statele Unite s-a ajuns de la puțin sub 4 milioane de membri la 1,3 milioane, în Australia de la 345.100 la numai 35.000, iar în Anglia de la 600 000 la mai puțin de 40% din acest număr. Cu privire la acest fenomen din lumea vorbitoare de limbă engleză ne-am putea întreba: chiar ne dorim ca pe viitor să jucăm în liga a doua? Studiile din Statele Unite, Finlanda și Germania arată că printre motivele acestui fenomen se numără nemulțumirea față de conținutul practicat, față de nivelul discuțiilor din loji și față de poziționare învechită față de fenomenele sociale generale. Însă au fost aduse în discuție și și presiunea din viața profesională și lipsa compatibilității cu viața noastră privată.
Avem motive întemeiate să cumpănim asupra acestor diferențe grave, asupra tendințelor sociale și cauzelor lor și, dacă să poate, să reacționăm în mod corespunzător. Finlanda, Turcia și România, de exemplu, înregistrează o creștere semnificativă a numărului de membri și vin cu subiecte și discuții la evenimente publice, unele dintre ele bine primite de către societate.
Interesul față de cea mai veche comunitate nonclericală din lume e stârnit în bărbați cu un nivel ridicat al educației, independenți economic și având dorința să poarte conversații la nivel înalt într-o atmosferă familiară. Astfel de discuții au loc de multe ori la întâlnirile din afara lucrărilor noastre ritualice și denotă educația și caracterul membrilor noștri.
Cum a crescut numărul de membri în Francmasonerie în perioada 2000-2017
Cuba: 25.824 (1970); 27.882 (2000); 29.110 (2017)
Romania: 9.000 (2000); 14.000 (2017)
Bulgaria: 1.200 (2000); 3.988 (2017)
Turkey: 2.670 (1970); 10.916 (2000); 16.694 (2017)
Finland: 5.600 (2000); 7.450 (2017)
Austria: 1.100 (1970); 2.350 (2000); 3.565 (2017)
India: 9.811 (1970); 15.070 (2000); 20.350 (2017)
Filipine: 11.663 (1970); 16.676 (2000); 23.951 (2017)
Aceste întruniri regionale, naționale sau internaționale ar trebui să fie deschise publicului, cum este, de pildă, cazul întrunirilor naționale ale Societății Masonice de Cercetare „Quatuor Coronati”, pentru că a fost cultivată cu succes în Europa de mulți ani. Ne demonstrează faptul că participăm activ în societatea noastră. Știm cum să conducem discuții deschise despre teme sociale și nu evităm aceste subiecte.
Astfel, Conferința Protocolului de la Sinaia din România, începută în anii ’90 de Marile Loji Unite din Germania (VGLvD) și Marele Orient al Italiei (GOI) pentru a promova lojile est-europene, s-a dezvoltat într-o întrunire europeană a tuturor Marilor Loji regulare. După Forumul Masonic European de la Roma (2004), urmat de prima Conferință Europeană a Marilor Maeștri din 2006 de la Praga, reușita acestor demersuri s-a văzut prin participarea Marilor Loji anglofile și apoi a celor scandinave la Paris, Bruxelles, Geneva și Belgrad. Au devenit un loc pentru schimbul experiențelor fraterne și dezvoltarea francmasonilor în Europa.
Această evoluție recentă în francmasoneria europeană a demonstrat rolul crucial pe care îl au conferințele continentale și consultările multilaterală în rezolvarea situațiilor de conflict. Și alte conferințe continentale sunt organizate în mod regulat, ca de exemplu în America de Nord (NAGMC) și Confederación Masónica Interamericana (CMI) în America Latină, cu cei aproximativ 300 000 de membri, dar și în Africa.
Pe lângă aceste întruniri continentale, rezervate chestiunilor și intereselor lor, în ultimii ani au existat și conferințe globale. Au început în Mexico City în 1995 și s-au organizat la fiecare 18 luni sub conducere locală care se schimbă și sub coordonarea fostului Secretar Executiv, Fratele Tom Jackson, la Lisabona, New York, São Paulo, Madrid, New Delhi, Santiago de Chile, San Francisco, în Madagascar și în Panama, iar următoarea dată vor avea loc, la Berlin, în 2021.
Pe timpuri, predecesorul conferințelor masonice internaționale era Biroul de Informare pentru Masonii Regulari (BIRM), fondat la Geneva la sfârșitul secolului al XIX-lea ca grup de interes mai ales pentru francmasonii de limbi romanice. În perioada interbelică, International Association Masonique (AMI) a fost fondată din nou la Geneva în cadrul unui congres internațional din 1921 și a existat până în anii ’30.
Majoritatea francmasonilor anglo-saxoni și scandinavi nu s-au implicat. Aceste rețele și-au pierdut importanța după Al Doilea Război Mondial.
Pe de altă parte, ei au promovat intens sentimentul de apartenență la Francmasoneria europeană alături de dorința de a stabili noi relații. Acest sentiment trebuia să se nască în domeniile științific, artistic sau social între masoni cu interese comune, care la rândul lor puteau sluji unui schimb fratern de idei și experiențe în cadrul frăției mondiale. Prin urmare, e momentul să reflectăm la misiunea socială a frăției, mai ales după atacurile dramatice care au avut loc de atunci la New York, Paris, Bruxelles, Berlin și în alte locuri, la angajamentul public al francmasonilor și la relația lor cu societatea.
În trecut, Francmasoneria Engleză și Marile Loji care au urmat-o au invocat Constituțiile lui Anderson din 1723 pentru a justifica reținerea politică de care au dat dovadă. Principiile aveau în vedere comportamentul fraților în cadrul întrunirilor rituale. Astfel, în cadrul lojilor nu aveau voie să existe tachinări personale și cu atât mai puțin discuții despre religie, naționalitate sau politică.
Tocmai aceste dispute voia Anderson să le elimine din Breaslă, lucru pe care l-a și reușit. În loji se întâlnesc bărbați din diferite confesiuni și spectre politice. Interzicând politica, Francmasoneria Anglo-Americană a supraviețuit chiar și Războiului American de Independență din Lumea Nouă.
Interzicând discuțiile despre politică, religie și naționalitate, Francmasoneria nu doar că a supraviețuit, ci a devenit și atractivă ca loc de pace, armonie și liniște. Să ne amintim, însă, că neutralitatea ideologică a fost posibilă pe termen lung numai prin existența unei identități comune bazate pe alte motive. De aceea Francmasoneria Britanică a dezvoltat o puternică identitate național-culturală și monarhică.
O asemenea identitate a francmasonilor e greu de conceput azi ca stâlp al culturii naționale. Însă acum interdicția nu mai are contraponderea necesară pentru discuțiile despre religie și politică. În Franța, Francmasoneria a urmat la început reglementările lui Anderson. Și-a creat formal imaginea de instituție de opoziție, iar evoluția ei a fost aceeași și în alte țări romano-catolice. În Italia și America de Sud, Francmasoneria a devenit un adversar principal al Bisericii Catolice, al unificării naționale (Italia) și al independenței (America Latină). Nu a devenit purtătoarea unei filosofii civile naționale, ca în tradiția britanică, ci o comunitate de valori. Acolo, valorile Revoluției Franceze – autodeterminarea popoarelor și demnitatea omului – au devenit caracteristica centrală a identității. Până și Papa a luat partea victimelor din incidentul Charlie Hebdo.
Dacă privim cele două poziții, e limpede că nici încremenirea într-o cultură națională și în abstinența politică, și nici angajamentul față de un secularism militant nu mai sunt potrivite. Prin urmare, are sens să promovăm conceptul unei comunități masonice de valori, flexibilă și prudentă în principiile ei, care permite și adoptarea unei poziții față de problemele curente ale timpurilor noastre. Conform lui Habermas, în Germania o comunitate a valorilor în cadrul unei democrații liberale e considerată o caracteristică a identității. Comunitatea masonică de valori poate contribui la acest patriotism constituțional. Valorile ar trebui să fie atât de comune încât să cuprindă diferite tipuri de Francmasonerie, precum și covingerile intime ale membrilor ei, dar în același timp atât de concrete încât din ele să poată lua naștere standarde de evaluare și posibilități de acțiune. Pentru noi, această comunitate de valori e caracterizată de trăsături precum
1. credința într-o ordine fundamentală și în sensul existenței,
2. recunoașterea imperfecțiunii omului,
3. aprecierea celorlalți și toleranța față de ei,
4. credința într-o umanitate și practicarea umanismului.
E limpede că se poate ajunge la aceste valori pornind de la poziții filosofice de bază foarte diferite. Creștinismul milostiv își are locul aici, la fel și agnosticismul umanitar. Credinciosul musulman tolerant e și el invitat, la fel și iluministul capabil să asculte.
Credința în sensul fundamental al ordinii noastre naturale și umane e necesar pentru că ne împiedică să cădem în lipsa de sens și arbitrarietatea absolută. Însă toleranța aceasta trece dincolo de simpla toleranță, iar noțiunea valoroasă despre o singură umanitate în care se unesc mai multe stirpe ale tradiției nu poate tolera discriminarea pe baza provenienței, genului, rasei sau religiei.
Nimeni nu are dreptul să declare că viziunea lui despre Francmasonerie e singura demnă de luat în seamă. Dacă vom cultiva o comunitate armonioasă înăuntrul nostru, ar trebui să ne exprimăm și când demnitatea umană e călcată în picioare, când oamenii sunt discriminați și când umanitatea e vătămată. Asta nu înseamnă că trebuie să comentăm în fața tuturor și despre orice. Declarațiile pot fi percepute numai dacă ne alegem bine cuvintele, dacă sunt apreciativeși dovedesc toleranță față de ceilalți.
Numai astfel vom asista la o nouă creștere a numărului de adepți ai Breslei și de membri ai frăției noastre globale – ca parte matură și partener al societății moderne. Asta presupune o interacțiune deschisă, cinstită și respectuoasă între noi.
Prea Respectabilul Frate Rüdiger Templin a fost Profesor de Urologie și Transplant la Universitatea Rostock din Germania și a ocupat funcții în Marile Loji Germane în perioada 2004-2015. A fost numit Doctor Honoris Causa de Universitatea de Medicină „Carol Davila” din București în 2013.
