RICHARD B. BURGESS
Prim Mare Supraveghetor din Trecut al Marii Loji din Massachusetts
Fost Mare Cancelar & Asistent al Suveranului Mare Comandor al SC al RSAA, Jurisdicția de Nord, SUA
Director de Onoare al Revistei FORUM MASONIC
Trecerea timpului, mâinile nemiloase
ale ignoranței și devastările
războiului au pustiit și distrus
multe monumente valoroase ale Antichității,
la ridicarea cărora au contribuit
cele mai mari eforturi ale geniului omenesc.
Nici chiar Templul lui Solomon, atât de spațios și
fabulos, construit de atâția
artiști celebri, nu a scăpat
ravagiilor nemiloase ale forței barbare.
CU TOATE ACESTEA, FRANCMASONERIA ÎNCĂ SUPRAVIEȚUIEȘTE.
Gradul al Doilea, Secțiunea a Doua,
Marea Lojă din Massachusetts,
ritualul oficial
Poate că înainte de a intra în subiectul acestei mici contribuții la această a douăzecea ediție, una aniversară, a „Forumului Masonic” ar fi nimerit să-l felicit din toată inima pe distinsul și capabilul său director, Fratele Claudiu Ionescu, și pe toți Francmasonii dedicați care au făcut din această publicație ceea ce a fost, este și va fi. E un mare dar oferit fraternității Masonice, oriunde ar fi ea răspândită. O astfel de întreprindere nu e întotdeauna ușoară sau aducătoare de satisfacții. E mult de lucru pentru toți cei implicați, dar răsplata chiar justifică eforturile constante ale tuturor Fraților implicați. Felicitări!
Deviza statului Kansas, aflat în partea central-vestică a Statelor Unite, este „ad astra per aspera” („pe căi anevoioase se ajunge la stele”). Cât de potrivită e această deviză pentru succesul și efortul „Forumului Masonic”. Frate Ionescu și voi, colaboratori dedicați de douăzeci de ani acestei reviste, vă salut și vă mulțumesc că ați adus memoria trecutului și lumină într-o lume care astăzi nu e chiar așa de luminoasă. Vă doresc să continuați să faceți acest lucru și să vă bucurați mereu de roadele muncii voastre.
Dacă tot ne gândim la memoria trecutului, acum douăzeci de ani trăiam o perioadă din multe puncte de vedere mai bună decât cea în care ne chinuim astăzi să supraviețuim. Poate că „vremurile bune” erau exact acelea. Lumea masonică era mai ocupată și mai blândă înainte de 11 septembrie, de pandemia distrugătoare și perturbatoare și de mișcările politice și sociale violente din multe țări. Lojile și Riturile noastre erau ocupate cu ținute și cu inițierea multor Frați noi dornici să contribuie la munca fraternității peste tot în lume. Întâlnirile internaționale se organizau în mod regulat, rezultatul fiind un schimb sănătos de idei și opinii și, poate mai important, facilitând prietenia, respectul reciproc și înțelegerea. Câtă activitate în procesul de creștere a fraternității! Și totuși, așa cum ne atrage atenția Fratele Ionescu în editorialul său stimulativ, care te pune pe gânduri, „Argument”, nu trebuie să neglijăm faptul că, asemenea multor organizații, Francmasoneria e plină de abuzuri și orgolii scăpate din frâu. E greu să ne gândim la vreo organizație mare lipsită de detractori. Și noi avem Frați care se gândesc mai mult la ei și la ambițiile lor, ignorând complet jurămintele sacre pe care le-au depus la altarul Francmasoneriei.
Vechiul meu prieten, stimatul și respectatul Frate Thomas Jackson a scris undeva că „una dintre cele mai mari probleme ale Francmasoneriei de azi este orgoliul nemăsurat al conducătorilor de la toate nivelurile. Unii nu pot înțelege că respectul și admirația nu pot fi cumpărate (sau declamate de ei înșiși!) – ele trebuie meritate.”
Deviza – de astă dată nu a statului Kansas, ci a mult-iubitului meu Paris, de care mi-e foarte dor – este „fluctuat nec mergitur”. Deviza aceasta ne învață pe noi în calitate de masoni că e posibil ca vremurile tulburi să se abată asupra navei noastre, dar că nu ne scufundăm. Asemenea Francmasoneriei, cu toate lucrurile ei minunate și dăinuitoare – prietenie, moralitate și dragoste Frățească –, dar și cu unele mai puțin bune – aroganța, elitismul și mândria de sine –, Breasla va înfrunta mai departe vicisitudinile vieții de azi și va supraviețui până la sfârșitul vremurilor.
Memoria trecutului se referă la tot ceea ce mulți dintre noi noi, masonii mai în vârstă, continuă să aducă învățăturile fraternității în viața de zi cu zi. La nivel intelectual, acest lucru nu e dăunător. Asemenea medicilor, suntem încurajați să nu facem niciodată rău, ci să facem cât mai mult bine. Într-o lume în care rațiunea nu pare să aibă câștig de cauză, haideți ca noi, în calitate de Francmasoni bine intenționați, să facem tot posibilul ca viața noastră și a celorlalți să fie cât mai plină de sens. Asemenea Francmasoneriei, și noi vom supraviețui!
Am zis…
