MICHAEL KRAUS
Mare Maestru din Trecut și Mare Maestru de Onoare, Marea Lojă a Austriei
Mare Înalt Preot, Ritul de York, Austria
Membru al boardului International Masonic Affairs
Mă alătur cu bucurie comunității masonice la celebrarea aniversării a 20 de ani a revistei „Forum Masonic” și îl felicit personal pe Fratele Claudiu Ionescu pentru faptul că a creat-o și, mai ales, pentru perseverența și postura lui carismatică de a continua acest proiect atât de special atât de mult timp.
Nu e sub nici o formă un dat ca o astfel de publicație periodică să supraviețuiască atât de mult timp, mai ales pentru că în Francmasonerie comunicarea rareori izbutește să găsească un teren de mijloc între pretenția de profunzime intelectuală și inevitabilul pericol de a cădea în platitudini. Comunitatea Masonică se răsfață prin scrieri ezoterice, de cele mai multe ori istorice, dar făcând acest lucru nu reușește să se ridice la nivelul așteptărilor când se confruntă cu provocările vremurilor noastre, și în afara întâlnirilor din loji. Iar Francmasoneria nu a izbutit să ducă la bun sfârșit încercarea de a stabili o comunicare la zi a unei comunități cu adevărat globale sau măcar transfrontaliere, cel puțin nu în vremea noastră.
Francmasoneria ca întreg e blocată în limitările granițelor din secolul trecut și, în ciuda faptului că înțelege necesitatea unei politici globale care să îmbunătățească perspectivele din viitorul nostru, al tuturor, acest lucru se pierde în nostalgia ezoterică după rădăcinile organizării ei și după sfintele Principii Fundamentale care sunt interpretate întruna greșit. Francmasoneria a fost dintotdeauna politică prin faptul că i-a ales pe oamenii buni ca să-i facă și mai buni. Cum acest lucru se întâmplă numai în cadrul unei comunități și cu ajutorul comunității, el este prin definiție o chestiune politică.
În urmă cu douăzeci de ani, Francmasoneria din fosta parte de est a Europei a fructificat ocazia de a deveni cu repeziciune parte dintr-o nouă mișcare europeană, chiar globală, și de a fi acceptată ca partener egal în a contribui la crearea unei lumi pașnice și frățești. În multe așa-numite Țări Estice, elitele au putut construi pe baza unei tradiții masonice din vremea precomunistă, astfel că Francmasoneria s-a dezvoltat aici cu putere și repeziciune. Așa-numita Inițiativă a Protocolului Sinaia de la începutul anilor 2000 și mai târziu Forul Masonic European au fost vârfurile de lance pentru încercarea amplă de a se alătura părții occidentale a Francmasoneriei Europene, pentru a crea o nouă mișcare de o mai mare anvergură în favoarea valorilor masonice tradiționale în contextul lumii de azi.
Multe instituții masonice tradiționale din Europa Occidentală și-au unit forțele cu entuziasm și hotărâre în încercarea de a rupe hotarele egocentrice din secolul al XIX-lea pentru ca valorile noastre comune să fie consolidate de o inițiativă cu adevărat europeană.
Francmasoneria din Rusia nu numai că a fost parte a procesului, dar a avut un rol puternic și util. Și chiar și astăzi, Francmasoneria din Rusia își asumă o poziție foarte europeană, după cum citim într-un număr recent al acestei reviste (Marele Maestru Andrey Bogdanov, Forum Masonic nr. 58/2020). Ce idee măreață aceea de a trece peste jocurile de putere meschine din actuala Europă fără perspectivă!
Cei care au propus această inițiativă modernă, transfrontalieră au reușit în cele din urmă să obțină interesul pozitiv al Marii Loji Unite a Angliei față de proiectul lor vizionar. Acest lucru a condus la organizarea unei întâlniri unice a practic tuturor Marilor Loji regulare, dar nu neapărat recunoscute, la Londra, în 2007. Întâlnirea a marcat în același timp și sfârșitul acestei ambițioase inițiative europene, dacă nu chiar globale. Tom Jackson, fostul Secretar al Conferinței Mondiale, a făcut mereu parte din inițiativă și a susținut-o, dar nu a fost auzit. A oferit o analiză foarte inteligentă și adevărată a eșecului în Forum Masonic nr. 58/2020. Astfel, inițiativa a luat brusc sfârșit, nu din pricină că liderii Marii Loji Unite a Angliei s-ar fi opus în mod explicit, ci pentru că a fost călcat în picioare în mecanismele pietrificate, stereotipice, ale politicii Marii Loji Unite a Angliei, probabil chiar în mod neintenționat. O istorie masonică realmente tragică din epoca modernă.
Motivul pentru care astfel de inițiative masonice profunde nu funcționează nu e o consecință a lipsei de idei sau a lipsei de sprijin din partea membrilor, ci o consecință a conducerii mediocre și neeficiente din multe jurisdicții izolate. Da, e un fapt acela că multe Mari Loji tradiționale din toată lumea, mai ales din lumea anglofilă, și-au pierdut interesul pentru datoria masonică în ziua de azi și au impresia că e suficient să se îngrijească mai departe de tradiția ritualică și de filantropie – nici măcar în mod special de ele, ci în mod exclusiv! Ei ignoră faptul că lumea de azi e plină de provocări pentru Francmasonerie, nu numai în Statele Unite, ci peste tot, iar noi nu doar că nu avem răspunsurile potrivite – nu avem nici măcar inițiativa să le înfruntăm. Da, avem o reală problemă la nivel de conducere (Tom Jackson, Forum Masonic nr. 58/2020) și nu vrem cu adevărat să-i găsim o soluție, prin urmare nu suntem capabili să schimbăm starea actuală a lucrurilor.
Chiar și țările care au fost vârful de lance al restaurării Francmasoneriei, cum a fost România după anul 2000, sunt acum blocate în mecanisme pseudodemocratice de alegere a conducătorilor și, prin urmare, suferă de aceeași problemă care apare în Lumea Francmasonică veche: ideea învechită că vechile Principii Fundamentale încă sunt puternice și valide și lasă suficient loc de manevră în lumea de azi. Dar strămoșii noștri nu au creat mecanisme pentru alegerea corespunzătoare a liderilor. Cine mai crede în cauza comună – iar eu cu siguranță fac parte dintre ei – ar trebui să preia inițiativa și să devină parte a unei schimbări, conștientizând nevoia de a asculta pe cei de nivel înalt, de a reține ce spun și de a transforma în politică și, prin urmare, mă întreb de ce liderii noștri nu sunt receptivi la acest lucru.
În ultimii ani am ocupat o poziție înaltă și am speranța că structura verticală transfrontalieră – lucru valabil atât pentru Ritul Scoțian, cât și pentru Ritul York – ar putea însemna mai multă atenție îndreptată spre interesele și așteptările noastre globale, chiar dacă în mare măsură în Statele Unite concepția despre „internațional” se termină la granițele țării. Însă acest lucru va funcționa numai dacă Gradele Superioare nu se vor comporta drept ceva superior Breslei în sine. Și această schimbare de abordare va reprezenta o schimbare majoră.
În revista „Forum Masonic” am simțit întotdeauna un spirit masonic cu adevărat global și voi depune toate eforturile pentru a sprijini revista și îmi doresc că apariția ei va continua, ad multos annos!
Decembrie 2020
