EUGEN OVIDIU CHIROVICI
Mare Maestru din Trecut, Marea Lojă Națională din România
Director de Onoare al revistei FORUM MASONIC
Graham Greene scria cândva că o poveste nu are de fapt nici început, nici sfârșit. Ceea ce obișnuim să numim început este doar un moment ales întâmplător de un autor pentru a ne permite să aruncăm o privire în interiorul a ceva care, de fapt, a început cu un oarecare timp în urmă și care se va sfârși, previzibil, mult după ce același autor a luat decizia de-a pune punct narațiunii.
Asadar momentul ales de mine pentru a vă relata crâmpeiul meu inerent incomplet și subiectiv din lunga poveste a revistei Forum Masonic este începutul anului 2001, când l-am cunoscut pe Claudiu Ionescu, proprietarul si editorul acestei publicații de care auzisem deja. Era imediat dupa unificarea dintre Marea Lojă Națională din România (MLNR) și Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR), care avusese loc în ianuarie 2001 și în urma căreia devenisem Mare Maestru Adjunct, iar Claudiu dorea să-mi consemneze opiniile vizavi de acest act în paginile revistei, sub forma unui interviu. A fost o întâlnire în urma căreia am devenit nu doar un prieten apropiat al publicației, dar și al editorului acesteia.
Așa că doi ani mai târziu, după ce am fost ales Mare Maestru, dezvoltarea revistei a devenit una dintre prioritățile mele, fără a mă amesteca în nici un fel în conținutul editorial al acesteia: lucrasem în presă doisprezece ani și aveam oroare de tot ceea ce însemna cenzura sau ingerința editorială. Aportul meu s-a marginit la chestiunile logistice, la scrierea unor editoriale și la coagularea unui colegiu de conducere onorific compus din nume sonore ale Francmasoneriei Universale. Asa că meritul principal pentru faptul că revista a reușit nu doar să dăinuie, dar și să devină treptat o voce extrem de apreciată în lumea masonică internă și externă îi revine, fără îndoială, lui Claudiu. O voce de care Francmasoneria Regulară din România, trezită din adormire după lunga noapte comunistă, avea nevoie pentru a se face auzită mai ales în arena internațională. În plan intern, de asemenea, revista a devenit treptat o adevarată tribună de dezbatere, un vehicul de diseminare a preocupărilor si abordărilor Atelierelor din cadrul Obedienței, un liant între Fratii aflați la Oriente diferite. Privită la început cu reținere de unii Frati, cu condescendență, de alții, Forum Masonic a devenit de-a lungul timpului cel mai important mijloc de comunicare între Atelierele din MLNR, pe de-o parte, și între Francmasoneria Regulară din România și Obediențele Regulare din străinatate, pe de altă parte. De multe ori, în peregrinările mele externe, mi s-a spus că revista este considerată una dintre cele mai importante publicații masonice din lume, atât ca formă, cât și ca fond. Și ea a fost permanent pentru mine o componentă importantă în arhitectura generală a pledoariei mele pentru construirea unei imagini corecte a Obedienței noastre pe plan internațional, imagine aflată de cele mai multe ori sub tirul încrucișat al detractorilor de care, din păcate, Obediența noastră nu a dus niciodată lipsa. Prin munca lui, Claudiu mi-a facut această pledoarie mai ușoară și pentru asta îi multumesc înca o dată, așa cum ar trebui să o facă toți Frații din Obediență.
Două decenii înseamnă o clipită în viața unui Ordin care își numără vârsta-n secole, dar înseamnă o bună parte din vârsta activă a unui Frate care a ales să-si pună determinarea, tenacitatea și talentul în slujba unui ideal pe care-l împărtășim cu totii: o Francmasonerie Română puternică și matură, capabilă să devină o emanație a binelui pe meleagurile pe care a ales să-și implinească destinul. Cred că am fost cu toții norocoși că Fratele Claudiu Ionescu a ales să-și dedice acești ani proiectului numit Forum Masonic. Eu, care m-am aflat timp de șapte ani la cârma Ordinului, în circumstanțe de multe ori extrem de dificile, cu atât mai mult. Și sper, așadar, ca povestea revistei pe care astăzi o aniversăm să fie una fără sfârșit.
Florența, Noiembrie 2020
