ALBERTO MENASCHE
Past Grand Master, Grand Lodge ALPINA of Switzerland
Honorary Grand Master ad vitam, NGLR;
Honorary Director, MASONIC FORUM Magazine
Sunt bucuros și onorat să prezint mica mea intervenție despre valoarea ritualității în Masonerie, dat fiind că e evident că esența culturii masonice conform concepției sale fundamentale ezoterico-inițiatice asupra omului atribuie Gradelor simbolice o anumită însemnătate care își lasă amprenta asupra Ritualurilor corespunzătoare fiecăruia dintre ele.
Dezvoltarea lor e susținută de anumite etape semnificative care formează împreună un „proiect”, garant al caracteristicilor esențiale, cele mai autentice și originare ale Ordinului masonic, și anume: Universalitatea, Transcendența, Toleranța și Frăția, toate, fără discuție, în cadrul exercițiului moral al Libertății, pentru că numai așa se poate justifica faptul că oamenii, chiar dacă diferiți prin religie, limbă și patrimoniu de cunoaștere, pot avea acces în Masonerie.
Încă mai intimă e călătoria simbolică a neofitului, care se desfășoară în jurul a trei momente de luminoasă cunoaștere: momentul apropierii sale de cele trei „flăcări” – Înțelepciunea, Forța și Frumusețea –, apoi momentul Făgăduinței solemne și, în cele din urmă, momentul în care se formează Lanțul de Unire.
Dincolo de orice logică pur intelectuală, cunoașterea internă și originară a Ritualității în Masonerie e condiția necesară pentru dezvoltarea și perfecționarea oamenilor liberi și cumsecade conform preceptelor propriei rațiuni și propriei conștiințe.
În acest fel, în simbolismul și ritualitatea parcursului inițiatic, putem găsi acea învățătură ascunsă care din punct de vedere rațional ni s-ar putea părea lipsită de sens dar care, dincolo de învățătura simbolică, slujește drept contrast pentru orice automatism psihologic din viața de zi cu zi pentru a se deschide spre o nouă dimensiune constantă a esenței noastre pământești în contextul unei profunde legături fraterne la nivelul întregii omeniri.
Mai ales în plan emoțional această ritualitate permite o deschidere față de intuirea tuturor înțelesurilor simbolice ale diverselor și complexelor etape din existența noastră.
Ritualitatea în Masonerie, sub formele ei deschise și nedeterminate, exprimă un univers care capătă o nouă configurare tocmai ca urmare a unei operațiuni umane: un model, așadar, în baza căruia să se opereze asupra realității, așa cum trebuie să fie Masonul prin excelență.
În ziua de azi, ca întotdeauna în trecutul care se pierde în negura timpului, ceremoniile ritualice stabilesc o legătură între aspectele vieții profane și dimensiunea extrasenzorială pentru a depăși acel zid care, din păcate, s-a format ca urmare a vieții frenetice pe care o duce omul modern. În cazul de față, Ritul sau Ritualitatea, sub diversele sale fațete, se propune drept garant al regenerării omului.
A ne ceda, a ne oferi Ritualității înseamnă a alege o atitudine asupra vieții noastre, înseamnă a ne trasa și impune noi înșine o perspectivă. Înseamnă dorința de a construi în istoria pe care o trăim. Înseamnă a transforma condiția istorică a Omenirii.
În privința acestei realități în toată amploarea ei pot spune cu toată smerenia că deocamdată exercițiul de zi cu zi al rațiunii și conștiinței noastre încă e cel care caută să limpezească lucrurile din viața noastră. Exemple, cuvinte în spațiul minții, neîngreunate de reziduurile vieții, sigur! Dar și acest lucru ne pune în postura de participanți la Construirea Templului, pentru că e inspirat dintr-un principiu cu desăvârșire personal și interior al transcendenței, pe care însuși Ordinul masonic ni-l cere astfel încât să putem interpreta liber supremația Marelui Arhitect al Universului.
Așa poate Masonul să devină Maestru! Pentru că omul cumsecade are nevoie de idealuri.
În viața de zi cu zi repetăm ritualuri și rituri (ca de pildă ritualul meselor, al sărbătorilor etc.) și comunicăm în mod inconștient folosindu-ne de simboluri, nici măcar nu ne dăm seama.
Apar astfel relațiile intime dintre ritualuri, rituri și simboluri.
Printre riturile cele mai celebre și probabil printre cele mai vechi se numără riturile de trecere:
naștere: botezul, circumcizia;
pubertate: confirmarea, bar mitzvah;
fertilitate: logodna, cununia;
moarte: maslul, îngroparea, cremarea;
E vorba despre ceremonii menite să ajute depășirea crizei reprezentate de o schimbare a propriilor caracteristici fiziologice sau sociale. Au un rol important în consolidarea ordinii sociale și a coeziunii grupului.
Respectând riturile și codurile sociale specifice culturii grupului, fiecare persoană manifestă, de fapt, dorința de a fi pe deplin acceptată în interiorul grupului.
Trăsăturile constante ale ritului sunt următoarele:
repetarea lui;
practicarea lui e reînnoită în mod identic;
desfășurarea lui într-un context mereu similar.
Ce este Ritualul masonic?
Ritualul este un puternic instrument de transmitere.
Ritualul e un cod comportamental și de comunicare (gesturi, cuvinte, mișcări, perspective).
Ritualul îndeplinește și rolul de moderator în schimbul de opinii. Impune ordinea intervențiilor, codifică discursurile. Păstrează astfel calmul, concentrarea și respectul reciproc. Cine poate să vorbească? Când? Cum?
Ajută la stăpânirea fizicului pentru eliberarea intelectului și a spiritului.
În ritual, fiecare cuvânt are un înțeles și o învățătură precise. Fiecare își însușește ritualul în ritmul propriu: întâi îl acceptă (poate) fără să-l înțeleagă, apoi înțelege „modul” pentru ca în final să înțeleagă „motivul”.
Astfel sunt impuse forma și disciplina, dar spiritul trebuie să rămână liber. Ca instrument al gândirii libere, Ritualul masonic este diferit din acest punct de vedere de ritualurile religioase. Ritualurile sunt forme în care sensul e construit: obiectivul lor e să elibereze mintea și să facă posibilă gândirea creativă.
Ce anume generează Ritualul?
Ritualul provoacă ruptura de lumea profană.
Ritualul ne invită să continuăm lucrarea în afara celei începute în Templu.
Ritualul e important, dar nu e sacru. Pentru a trăi Ritualul cum se cuvine e obligatoriu să-l fi înțeles înainte – prin urmare, trebuie gândit, trăit și asimilat de toți.
…iar Simbolurile?
Riturile și Simbolurile sunt o pereche de nedespărțit:
Simbolul a apărut în momentul în care majoritatea oamenilor nu știau nici să scrie, nici să citească;
Simbolul este, înainte de orice, o figură izvor al ideilor;
Simbolul ne pune în alertă toate simțurile;
permite trecerea vizibilului (de exemplu, unghiul drept) în invizibil (rectitudinea)
Simbolul ne invită să descoperim o realitate dincolo de aparențe, dincolo de sensurile cele mai evidente.
Prin urmare, este un mediator între lumea fizică și lumea gândirii.
Simbolul permite accesul la partea mai puțin rațională a ființei noastre, extinzând astfel câmpul cunoștințelor noastre.
Simbolismul apare ca limbă pe care toți o percep conform: propriei înțelegeri, propriului context cultural, propriei facultăți de a raționa logic și propriei stări de vigilență interioară a conștiinței.
În sfârșit, vorbește tuturor în funcție de sensibilitatea fiecăruia…
Cu multiplele lui fațete:
sugerează;
este evocativ în mod nedefinit;
e o fereastră deschisă;
e un „mille feuille” de sensuri.
Practica Simbolismului este:
adogmatică;
ignoră mișcările ideologice și religioase;
eliberează de preconcepții;
și ne împiedică să ne cuibărim în multiple certitudini.
Simbolismul e aici ca să ne facă să gândim, ca să ne permită să gândim liber.
Simbolurile nu suprimă realitatea obiectivă, ci îi adaugă o dimensiune.
Sunt sprijin pentru reflecție, instrumente de „ridicare” a conștiinței.
Toate acestea sunt complexe numai în aparență. Fiecare dintre noi va avea propriul mod de a-și însuși, în propriul ritm și cu toată libertatea, Ritualurile și Simbolurile, prin contact cu alți Frați, îmbogățit de apropierea lor.
Mintea profană ar putea formula aici mai multe întrebări.
1. Ritualurile în calitate de cod de „bună conduită comună”: ideea că ar putea exista reguli e ușor de înțeles.
2. Ritualurile în calitate de mesageri: de ce să nu spui și să nu explici mesajul pe care vrei să-l transmiți? Pur și simplu pentru că Masoneria nu e o școală de gândire, ci o școală unde înveți să gândești. Masoneria nu e o învățătură, ci o trezire. E un drum al libertății fără dogme.
Ritualul, evident, nu este obiectivul, ci parcursul necesar pentru a ajunge la obiectiv.
Nici regulile de circulație, nici vreo hartă nu-ți spun unde să mergi!
În textul unui Ritual nu e important înțeles literal, ci sensul mai profund, trăit de candidat cu toată inima.
3. Aceeași întrebare în cazul Simbolurilor: de ce nu spui ce vrei să spui și nu înlocuiești Simbolurile prin cuvinte? Din motivele explicate anterior, dar și pentru că „esențialul e de nevăzut cu ochii și de nepovestit prin cuvinte”.
În vreme ce „cunoașterea” e transmisibilă, prin cuvinte și formule, construită prin intermediul demonstrației raționale și experimentării, cunoștințele sunt în mod intrinsec netransmisibile, necomunicabile.
Felul în care ne vorbesc Simbolurile ne învață multe. E un moment esențial de introspecție, un pas esențial în căutarea oricărui Mason de a se perfecționa.
Și tocmai prin Simboluri ne apropiem progresiv de nivelul cunoașterii, în mod inconștient și puțin câte puțin, pe drumul ales prin voința noastră spontană.
Oricine reușește să-și însușească Simbolismul poate concepe mult mai mult decât orice lucru, e capabil să se exprime în mod direct prin cuvinte pentru că, așa cum am spus, Simbolul înlocuiește singurul mijloc de transmitere a tot ceea ce rațiunea nu poate exprima.
Simbolismul e un limbaj care permite transcendența: propria noastră transcendență.
E un limbaj care permite tuturor, indiferent de nivelul de pregătire, să aibă acces la informații și chiar la cunoaștere.
Așa devine Masonul un adevărat Maestru! Omul cumsecade, chiar Maestrul, e o persoană care-și urmărește cu pasiune idealurile și simte nevoia imperioasă să le transmită egalilor săi, Frați și profani.
Pentru a realiza acest proiect, cel mai bun mijloc pe care-l are la dispoziție pentru a obține forța, fermitatea și, nu în ultimul rând, liniștea este, fără urmă de îndoială, ceea ce a primit în sinea lui din Riturile pe care le-a trăit chiar în Masonerie.
(Discurs ținut la Loja „BRENNO BERTONI” din Lugano, în 30 septembrie 2019)
