THOMAS W. JACKSON
Președinte de Onoare și fost Secretar Executiv al Conferinței Mondiale a Marilor Loji Regulare;
Director de Onoare al revistei FORUM MASONIC
Imediat după acceptarea poziţiei de Mare Secretar, am scris această scurtă rugăciune: „Doamne Dumnezeule, nu mă lăsa niciodată să uit de unde am venit şi dă-mi de ştire când e cazul să mă retrag”. Una dintre cele mai mari preocupări pe care ar trebui să o avem astăzi, referitoare la conducerea masonică, are legătură cu acei lideri care şi-au uitat originile şi care stau în funcţie prea mult timp.
Cu siguranţă toţi am întâlnit lideri masoni care, înainte să obţină puterile pe care noi li le-am dat, erau bărbaţi decenţi, gentili şi umili. O dată cu asumarea acestei puteri, au uitat „de unde au venit”, şi au devenit aroganţi.
Alţi lideri care au contribuit atât de mult la fraternitatea masonică şi care au pregătit drumul pe care noi, ceilalţi, să păşim, au rămas în amintirea noastră ca simpli bătrâni, şi nu ca mari conducători ce au fost. Ce tragedie să fie amintiţi pentru ceea ce erau la sfârşitul vieţilor lor mai degrabă decât pentru ceea ce au dat în floarea vieţii lor.
Pregătind această planşă cu subiectul Conducerea în Francmasonerie, am găsit că nu este cel mai uşor subiect despre care să scriu. Nu există la dispoziţie foarte mult material scris. Astfel se face că ceea ce scriu se bazează pe obervaţiile şi analizele mele de-a lungul celor 46 de ani pe care i-am petrecut în Craft, toţi ca lider într-un fel sau altul.
Marii lideri masoni care ne-au precedat trebuie să fi avut o viziune ieşită din comun pentru a fi construit o organizaţie precum care nici o altă nu se mai văzuse înainte şi, cinstit vorbind, nici de atunci nu s-a văzut. Nu există nici o organizaţie, în afara religiilor organizate, care să fi avut impact asupra evoluţiei societăţii civile precum Francmasoneria. Nu fac referire aici la acele „organizaţii” care erau constituite de conducerile tiranice şi opresive care limitau drepturile omului şi care au contribuit negativ la această evoluţie.
Conducătorii Masoneriei, totuşi, nu şi-au primit puterile prin dominare religioasă sau politică. Conducătorii masoni puteau fi scoşi din funcţie prin voinţa majorităţii membrilor. Acesta era un concept unic pe vremea începuturilor noastre. Într-adevăr, acest concept poate că a pregătit drumul pentru gândirea democratică. Francmasoneria a fost una dintre enclavele din timpul Iluminismului, unde bărbaţii puteau să se adune şi să aibă discuţii progresiste, fără frica indusă de lumea din afara lojei. Din aceste enclave s-au ridicat conducători, nu numai conducători ai Francmasoneriei, dar conducători ai lumii în diverse domenii. Unele dintre numele lor vor fi pentru totdeauna de rezonanţă în lumea liberă, pentru contribuţiile lor la drepturile şi libertăţile oamenilor.
Astăzi, totuşi, Epoca Iluminismului s-a încheiat. Dreptul libertăţii gândului nu mai este un fenomen nou. Deşi mai sunt limitări impuse de unele doctrine religioase sau puteri dictatoriale, aceste restricţii nu mai există în lumea liberă. Astfel, fraţii mei, conducătorii Francmasoneriei astăzi au o mult mai mare oportunitate să îşi extindă puterile vizionare departe în viitor. Pentru acest motiv, când un frate intră într-o lojă masonică, el îşi asumă şi copleşitoarea responsabilitate de a conduce această nobilă Artă pe o cale care va duce la ridicarea umanităţii şi la influenţarea continuei evoluţii a societăţii civile.
Pentru ca asta să se întâmple, totuşi, conducătorii din ziua de astăzi trebuie să aibă o viziune mult cuprinzătoare decât avem noi. Ei trebuie să aibă o mult mai mare înţelegere nu numai a importanţei Francmasoneriei, dar şi al scopului Francmasoneriei decât avem noi acum. Ei trebuie să înţeleagă şi ramificaţiile eşecului de a promova preceptele de bază ale Artei, precum şi beneficiile succesului. Avem la îndemâna noastră oportunitatea şi capabilitatea de a crea un impact asupra dezvoltării continue a civilizaţiei pur şi simplu datorită reputaţiei marilor lideri masoni din trecut. Dar această moştenire ne va aduce beneficii nouă şi lumii doar dacă avem lideri masoni cu viziunea şi înţelegerea necesară pentru a-i înţelege potenţialul.
Francmasoneria în Europa Răsăriteană are astăzi oportunitatea dar şi responsabilitatea de a juca un rol mare în această evoluţie. Filozofia Masoneriei a avut cel mai mare impact atunci societatea avea cea mai mare nevoie de ea. Influenţa conducerii Masoneriei în Europa Răsăriteană ar trebuie să joace un rol vital în direcţia pe care societăţile o vor lua în dezvoltarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor săi. Filozofia Francmasoneriei ar putea foarte bine servi drept cadru pentru pacea mondială şi pentru acest motiv, conducerea Masoneriei va fi extrem de importantă în societatea Europei răsăritene în acelaşi fel în care a fost în multe părţi ale lumii.
Totuşi, asta nu va fi o problemă simplă. După cum a observat Nietzsche: „Viaţa devine mai grea înspre vârf; frigul se înteţeşte, responsabilitatea creşte şi nu există niciodată vreo garanţie a succesului”. Provocările cărora conducerea masonică din Europa Răsăriteană va trebui să le facă faţă, de asemeni în alte părţi ale lumii unde libertatea gândului şi acţiunii sunt experienţe relativ noi, ar putea fi enorme. Pentru acest motiv este imperativ ca, la intrarea în funcţie, liderul trebuie să fie complet dedicat principiilor Francmasoneriei şi nu dezvoltării propriei sale imagini.
Dezvoltându-şi propriul leadership, Masoneria dezvoltă totodată conducerea care guvernează societatea. Francmasoneria a fost capabilă să aibă mulţi conducători ai lumii libere între membrii ei şi nu este nimic greşit ca liderii masoni să devină conducători ai lumii, atâta vreme cât Francmasoneria nu este folosită drept ustensilă politică pentru promovarea de sine. Dacă este scopul nostru să luăm numai bărbaţi buni şi să îi facem mai buni, nu este logic că aceşti bărbaţi mai buni vor deveni mari conducători ai lumii libere? În America, noi suntem mândri de faptul ca 14 preşedinţi ai ţării noastre au fost membri ai Craftului, laolaltă cu mulţi lideri proeminenţi în diferite poziţii politice.
Indubitabil, cea mai mare forţă din spatele oricărui conducător este ego-ul său. Fiecare lider devine un lider pentru că are un ego care îl conduce să exceleze. Şi totuşi, una dintre cele mai mari probleme în faţa Francmasoneriei astăzi este efectul dăunător provocat Craftului de ego-ul excesiv în conducerea masonică. Foarte puţine organizaţii conferă atât de multă putere conducerii sale aşa cum face Francmasoneria şi ego-ul nelimitat este într-adevăr o dilemă continuă pentru Francmasonerie. Este deci extrem de imperativ să căutăm bunătatea, mărinimia la potenţialii noştri lideri. Dedicarea conducătorului mason trebuie să rămână dedicare faţă de Craft, faţă de fraţii săi şi faţă de societate, şi nu către sine însuşi.
Unul dintre motivele principale pentru care l-am sprijinit pe actualul vostru Mare Maestru este rezultatul venirii lui la mine imediat după ce a fost ales în această poziţie, când mi-a spus că „dacă eu cred că ar fi spre beneficiul Francmasoneriei, el ar fi dispus să renunţe la poziţia de Mare Maestru”. Fraţii mei, asta este dedicaţia faţă de Craft.
Nu este nimic în neregulă cu a fi conduşi de ego-urile noastre. Toţi am reuşit ceea ce am reuşit în viaţă pentru că avem acel ego care ne conduce. Ne-a făcut ceea ce suntem, dar testamentul pe care îl lăsăm în urma noastră va depinde mult mai mult de abilitatea noastră de a înfrâna ego-ul decât de a-l folosi. Liderii Masoneriei trebuie să aibă capabilitatea de a evita acea centrare pe sine care a devenit aproape un fel de viaţă în societatea mondială de azi.
Va rămâne pentru totdeauna o provocare să căutăm acele calităţi în fraţii noştri care îi vor face lideri masoni. Sunt, totuşi, greu de atins şi dificil de găsit, pentru că nu există calităţi anume pe care trebuie să le căutăm. Nu va fi nimic specific care să definească pe cineva drept potenţial conducător al Masoneriei. Nu este o caracteristică vizibilă pe care el o va poseda, dar el va fi un om capabil să îşi folosească cunoaşterea, imaginaţia, totodată ustensilele moderne fără să piardă din vedere idealurile şi principiile pe care Francmasoneria a fost fondată.
Fraţii mei, lumea aceasta este aşa cum este astăzi pentru că Francmasoneria a trăit şi pentru a avut mari lideri vizionari în trecut. Lumea viitorului se poate afla foarte bine în mâinile liderilor masoni ai prezentului. Asta înseamnă pentru fiecare dintre noi că este în mâinile noastre, prietenii mei, fie că noi conducem sau noi îl căutăm pe conducător, asta pune asupra noastră o responsabilitate grozavă. De dragul societăţii, nu ne putem permite să dăm greş.
(Text republicat din revista FORUM MASONIC nr. 36)
