CLAUDIU IONESCU
Maestru Venerabil din Trecut al Lojilor FORUM Nr. 64 și AGORA Nr.175, București, MLNR;
Asistent pentru Relații Externe al Marelui Maestru, Marea Lojă a Moldovei;
Fondator și Director al Revistei FORUM MASONIC
Foarte mulți cititori – atât din România, cât și din străinătate – m-au întrebat când va apărea un nou număr al revistei FORUM MASONIC, spunându-mi că publicația mea este un reper moral și cultural încă de la prima apariție, în anul 2000. S-au întâmplat multe evenimente naționale și internaționale în acest an scurs de la precedenta ediție. Unele se înscriu în firesc, la unele am zâmbit înțelegător, pe altele le dezaprob. Pentru că Masoneria înseamnă, între altele, să ai spiritul liber. Însă libertatea este condiționată de gradul de cultură și capacitatea de înțelegere ale fiecăruia. Din fericire, am întâlnit oameni adevărați și complecși, demni de respect, care știu să construiască.
Un mason foarte ancorat în realitate, Akram Elias, fost Mare Maestru al Marii Loji din Washington DC, îmi spunea, în urmă cu câțiva ani, că „Francmasoneria și societatea sunt inseparabile. (…) Noi acum trecem printr-o a treia, cea mai importantă revoluţie a speciei umane – şi aceasta este revoluţia cunoaşterii. Informaţia este mijlocul prin care se transmite cunoaşterea. Indivizii, pentru prima dată, au acces la informaţii, le pot procesa, pot deduce cunoaşterea din informaţii şi pot acţiona în consecinţa acestei cunoaşteri, într-un mod independent, într-un fel nemaivăzut vreodată în istoria scrisă a umanităţii.” Un alt inițiat al vremurilor noastre, Gustavo Raffi, Mare Maestru din trecut al Grande Oriente d’Italia și Director de Onoare al Forumului Masonic, spunea despre rolul asumat: „Forum Masonic ne dă nouă tuturora posibilitatea de a reflecta împreună asupra marilor probleme care îngrijorează societatea noastră şi cum Francmasoneria poate acţiona pentru a-și aduce contribuţia. Ne dorim ca revista să aibă o circulaţie încă mai mare, nu numai între fraţii noştri, dar în perspectivă culturală mai largă.” Da, mergem mai departe!
Am avut plăcerea și onoarea să devin editorul și directorul buletinului informativ al Supremului Consiliu al Ritului Scoțian din România, publicație creată de Suveranul Mare Comandor, fratele Stelian Nistor. În acest newsletter încercăm să transpunem în vorbe faptele pe care Ritul Scoțian a început să le facă.
Masoneria nu inițiază și nici nu participă la dezbateri politice sau religioase. Masonii însă sunt cei care au creat Statele Unite al Americii, au făcut revoluții în Europa, schimbând orânduiri politice. Masonii au creat România Mare în 1918. Dar, vorba unui prieten al meu, unde erau masonii când România a pierdut Moldova sau Cadrilaterul? Ne legitimăm cu un trecut glorios. Din fericire, avem cu ce! Dar cu ce se vor legitima cei care vor veni după noi? Vorbele nesusținute de fapte vor ajunge la coșul de gunoi al istoriei. La fel și parveniții. Masoneria, ca orice organizație formată din oameni, se supune acelorași legi care guvernează dinamica grupurilor sociale.
Conceptul de masonerie speculativă a apărut în urmă cu 300 de ani, odată cu nașterea primei Mari Loji – United Grand Lodge of England. 1717 este momentul transformării masoneriei operative în masonerie speculativă, spunea un erudit al Masoneriei române, Dan Amedeo Lăzărescu, nașul meu în Craft. Masoneria, în aproape toate țările de tradiție, este astăzi în declin. Numărul de membri este în scădere, media de vârstă din ce în ce mai mare. Impactul masonilor în societate este aproape nul. O problemă intens dezbătută chiar de către Marea Lojă Mamă a Lumii – United Grand Lodge of England – este identificarea soluțiilor pentru păstrarea membrilor. Pe de altă parte însă, Masoneria în țările fostului bloc comunist a avut o creștere continuă în ultimile decenii. România se află în topul acestei dinamici. În America de Sud Masoneria este un fenomen social. Către ce ne îndreptăm, de fapt? Riscăm să devenim doar niște profesioniști ai ritualului, cum spunea același prieten al meu? Ne trebuie lideri. E o mare penurie de lideri, la nivel global, pe toate palierele. Constat că, din păcate, apar din ce în ce mai mulți manageri ai Masoneriei, unii crescuți în sau doar pervertiți de sistemul corporatist limitativ, alții care au doar tenacitatea drept trăsătură definitorie, făcând tot posibilul să urce pe scară (nu mă refer la scara lui Iacob!), crezând că și-au găsit vocația în administrarea grupurilor (sociale) masonice din propriile jurisdicții.
Încă un motiv pentru care îmi place Masoneria – este o continuă provocare.
