ROBERT B. HEYAT
Mare Maestru din Trecut, Marea Lojă din Washington DC;
Mare Maestru din Trecut, Marea Lojă Națională a Azerbaidjanului;
Mare Maestru de Onoare ad vitam, Marea Lojă Națională din România
Am transformat interviul pe care mi l-a acordat PR Frate şi prieten Robert Heyat într-o poveste marcată cu subtitluri, pe care le-am considerat semnificative. (Claudiu Ionescu)
O viaţă dedicată Masoneriei
Eu am devenit mason în Iran, în 1966. Deci, dragă Claudiu, am o vechime în Masonerie mai mare decât vârsta ta biologică. Am devenit Maestrul Venerabil al Lojei numărul 1 din Iran – care se chema Malawi, prima lojă de limbă persană, în 1972. Am fost ambasadorul comercial pentru Europa înainte de Revoluţia din Iran. Când eram ambasador la Viena, în fiecare lună mergeam la Teheran, pentru a participa la întâlnirile Lojii mele. La Revoluţia din Iran am pierdut totul şi am plecat în Anglia pentru un an, iar după aceea m-am mutat în America, în Los Angeles. Să știi că viaţa mea este Masoneria, deşi am avut foarte mare succes în afaceri, în politică şi toate celelalte. Pur şi simplu iubesc Masoneria. Eu mi-am dedicat complet viața Masoneriei.
Marea Lojă a Iranului, consacrată în 1969 la Teheran, a funcționat în ţară până la Revoluţia Islamică din 1979. Printre membrii Marii Loji s-au regăsit diferite personalități politice, precum fostul prim-ministru Jafar Sharif-Emami (care a fost și Mare Maestru). Începând de la Revoluţie, Francmasoneria a fost interzisă în Iran.
În 1982, în Los Angeles, eu am decis să redeschid Marea Lojă a Iranului în exil. Şi am invitat cei 13 membri ai Marii Loji la casa mea din Los Angeles şi am făcut o petiţie către ultimul Mare Maestru al Iranului, care fusese şi Primul Ministru al Iranului, şi care atunci trăia în New York, ca el să ne permită nouă să organizăm din nou Marea Lojă, în exil. Şi asta am şi făcut. Timp de doi ani, am organizat Marea Lojă a Iranului în New York. Şi apoi eu am semnat – am realizat o convenție între Marea Lojă a Iranului în Exil şi Marea Lojă a Massachusetts – pentru a permite Marii Loji a Iranului în Exil să funcționeze pe teritoriul statului Massachusetts.
Şi astfel se face că Marea Lojă a Iranului a obţinut teritoriu. Şi de la acel moment încolo – acesta este un lucru istoric, nu se întâmplase niciodată în lume – Marea Lojă a Iranului a putut fi recunoscută peste tot în lume. Bineînţeles, în fiecare an, de două ori pe an, patru Loji își aveau ținutele în Boston, în Massachusetts. Marea Lojă a Californiei de asemenea ne-a acordat acelaşi drept. Oricum, eu am început să merg la Conferinţa Marilor Maeştri din 1982, deci de mai bine de 30 ani.
Apoi am venit în Washington D.C. în 1985. Mi-am spus că Washington este capitala Statelor Unite şi că Marea Lojă din Washington D.C. ar trebui să reprezinte simbolic Masoneria Statelor Unite, pentru că este capitala. Şi astfel am început mişcarea pentru universalitate în Washington şi pentru a face Marea Lojă internaţională. Şi acesta a fost începutul activităţii mele personale universale, internaţionale, prin Marea Lojă din
Washington, în toată lumea. Am început să consacrăm diferite Mari Loji, mai ales după 1990, când a căzut comunismul şi apăreau noi oportunităţi de a merge în ţările din Est. Am lucrat 
îndeaproape cu GLNF, pentru că ei erau foarte activi, în toată lumea. Şi, în acest fel, noi am consacrat Marea Lojă din Maroc, desigur Marea Lojă a Rusiei, care a rezultat dintr-o lojă din Paris, şi apoi am mers la Moscova şi am pus bazele altor două loji acolo, ceea ce a continuat; eu am fost într-o foarte strânsă relaţie cu ruşii. Apoi am fost foarte implicat în consacrarea Marii Loji a Portugaliei, şi cu siguranţă a Marii Loji a Armeniei. Vreau să spun că fiecărei Mari Loji i-a luat mult timp pentru a fi consacrate. Spre exemplu, pentru consacrarea ultimei Mari Loji, care este cea din Azerbaidjan, au trebuit zece ani! Vreme de şapte ani am avut Loji care lucrau în Washington, la Moscova, în Turcia iar acum, de şase ani, în Azerbaidjan. Grande Oriente d’Italia a deschis Marea Lojă din San Marino. Eu, de asemenea, am participat, ca fondator.
Eu am stabilit în Washington D.C. conceptul de Francmasonerie internaţională, mai degrabă universală. Din 1985, am stabilit acolo, împreună, bineînţeles, cu conducerea din Washington D.C., 12 Loji internaţionale care lucrează în 12 limbi diferite, pe care și eu le cunosc: farsi, azeră, turcă, germană, filipineză, spaniolă, franceză, italiană, scoțiană. Contexte diferite, după cum ştii, tradiţii diferite… Şi asta a fost o mare bucurie pentru mine, eu sunt atât de mândru că am făcut asta, ca parte a vieții mele masonice. În 2007, am fost ales Mare Maestru al Marii Loji din Washington D.C. Eu am fost de asemenea primul Mare Maestru, fondatorul, Marii Loji a Azerbaidjanului.
Dezamăgiri în Francmasonerie
Cea mai mare dezamăgire a mea în Masonerie? Am spus asta la Conferinţa Mondială din Cartagena, în discursul meu, şi am spus asta şi la forumul Marilor Maeştri din Bucureşti din 2014: din nefericire, Francmasoneria nu are influenţă în lume, pentru că lipsesc acţiunile. Şi această lipsă de acţiune vine în mare parte din două lucruri.
Întâi: probleme interne, ego-uri personale şi lupte interne care subminează unitatea. În cadrul fiecărei Mari Loji şi în cadrul Francmasoneriei, ca ansamblu. Oamenii nu se sprijină unii pe alţii, de fapt. Toţi sunt implicaţi în lucruri birocratice, care nu sunt rezonabile. Să vorbim, spre exemplu, despre Azerbaidjan sau Armenia – unde Masoneria există în condiţii atât de dificile. Este normal ca fiecare Mare Lojă din lume, mai ales Marile Loji vechi şi mari, să vină în ajutorul Marilor Loji nou-născute, pentru a le promova și a le sprijini; dar ele se ţin departe! Ce este asta? De ce? Dacă datoria noastră ca Masoni este să aducem lumina Masoneriei în locurile întunecate, ar trebui să existe sprijin. Dar nu există nici un sprijin! Ani de zile durează acest lucru ridicol, care se numește recunoaștere. Ce vreau să spun este că dacă o Mare Lojă care este constituită într-o manieră regulară, în acord cu fundamente şi principii, cu tradiţii, atunci de ce trebuie să aştepţi? Doar imaginaţi-vă, într-o ţară ca Azerbaidjan, cu dominaţia religioasă shiită şi trecutul politic – trecutul Comunist Sovietic… Aceasta este o ţară unde Masoneria poate face o schimbare! Masoneria nu poate face mari schimbări într-o ţară ca Anglia sau în SUA, pentru că o mare parte din principiile şi fundamentele Francmasoneriei sunt în coordonare cu principiile care sunt practicate în societate. Sunt cazurile în care Masoneria trebuie ajutată şi sprijinită şi de-asta sunt dezamăgit în această privinţă.
În al doilea rând: lipsa de acţiune din partea vechii Francmasonerii. Tot ce facem este să vorbim tot timpul noi între noi. Vorbim despre filozofie. Eu mi-am petrecut viaţa în filozofie şi ezoterism. Dar asta nu este ceva bine pentru societate, nu este un lucru practic. Treaba practică este să ne angajăm în societate. Să ne angajăm şi să nu ne temem de etichete. Noi nu trebuie să fim politicieni. Nu trebuie să luăm partea cuiva în politică.
Dar noi trebuie să ne angajăm în problemele reale – care sunt provocările tinerei generaţii, a generaţiilor viitoare, dar ale contemporanilor noștri? Dacă noi nu ne angajăm astăzi alături de profesionişti, de tineri… În fiecare ţară, tinerii sunt atât de ocupaţi numai ca să îşi trăiască propria viață, trebuie să facă un mare sacrificiu, pur şi simplu, pentru a veni la Lojă. Dacă nu le putem prezenta ceva cu o adevărat valoros, de ce ar trebui să facă ei acest sacrificu? Aceasta este problema noastră! Noi nu le prezentăm lor ceva de valoare, astfel încât să devină motivaţi.
Noi spunem că încercăm să transferăm idealurile noastre masonice, prin indivizi, către societate. Dar nu facem asta! Nu expunem acestea intelectualilor, profesioniştilor, tinerei generaţii, care sunt activi în societate. Asta este cel de-al doilea aspect care mă dezamăgeşte.
Viaţa mea profană
Mulţumesc lui Dumnezeu, pot să spun că am avut foarte mare succes atât în viaţa mea de afaceri cât și în viaţa politică. De foarte tânăr, am fost director la Compania Naţională de Petrol a Iranului, pentru întreaga divizie de ingineri şi pentru divizia de contracte. Şi apoi am devenit Ambasadorul Comercial pentru Europa şi la vremea aceea aveam numai 30 de ani. Eu zic că am avut destul de mult succces – dar, dacă nu s-ar fi întâmplat revoluţia, nimeni nu ştie care ar fi fost viitorul meu în Iran.
Am două hobby-uri. Unul este cititul şi scrisul şi cel de-al doilea este Masoneria. Cel mai important este Masoneria. Dar ca priorităţi, eu cred că familia şi ţara sunt pe locul întâi şi apoi vine Francmasoneria.
Bineînţeles, am multe afaceri. Dar eu nu amestec niciodată afacerile, interesul personal, cu Masoneria. Niciodată. Acesta a fost principiul meu în viaţă. Acestea sunt complet separate şi, mulţumesc lui Dumnezeu, lucrurile au mers foarte bine.
Eu nu am paşaport iranian – din anumite motive. Dar ceea ce vreau eu să spun este asta: niciodată nu îţi pierzi loialitatea şi dragostea pentru ţara ta natală. Nu pierzi asta niciodată! Nu contează cât de mult eşti plecat din ţara ta natală.
Statele Unite mi-au oferit mie toată protecţia, toate serviciile, nepoţii mei s-au născut aici şi au fost crescuţi aici. Acesta este un alt ataşament. Eu mă simt american, ca oricare altul; încerc de asemenea să le ofer urmaşilor mei moştenirea tradiţiei iraniene, a tradiţiei persane. Eu iubesc si America, şi Iranul. Şi sper că nu va veni niciodată ziua când trebuie să aleg între ele.
Despre Masoneria Română
Este, în primul rând, o onoare și o plăcere să fac parte din Masoneria română. Am început să vin în România în 1992, când Francmasoneria Română a început să se organizeze. La acea vreme, existau diferite grupuri masoni. Deci, misiunea mea a fost să aduc aceste grupuri împreună şi să le unificăm. Şi astfel să facem adevărata Mare Lojă Naţională din România.
Desigur, acest demers a luat destul de multă vreme şi a trebuit să vin de multe ori în România pentru a-l împlini. Ei bine, după cum ştii, din 1992 până, probabil, prin 2000, Francmasoneria Română a trecut prin suișuri și coborâșuri. Am avut nişte perioade foarte dificile. De fapt, a fost o vreme în care Francmasoneria Română putea să îşi piardă Regularitatea şi să îi fie retras Charter-ul, emis de di Bernardo, la acel moment Mare Maestru al Grande Oriente d’Italia. Prietenul meu foarte drag și apropiat, Prea Respectabilul Gustavo Raffi mi-a spus că dacă nu se schimbă lucrurile în România, atunci probabil că va trebui să retragă Charter-ul. Am trecut prin multe… Prin alegerea Prea Respectabilului Eugen Ovidiu Chirovici, lucrurile au început să se schimbe. Întotdeauna apar probleme când te afli în tranziţie, când treci de la un statut, atitudine şi un anturaj vechi la unele noi. După cum am spus, în timpul perioadei când Prea Respectabilul Chirovici era Mare Maestru, totul a 
început să se schimbe. Marea Lojă Naţională din România începe să aibă un rol foarte proeminent în Europa. Fiind unul dintre fondatorii Marii Loji Naţionale din România și primul Mare Maestru de Onoare Ad Vitam al Marii Loji a voastre, mă simt foarte mândru că sunt alături de voi.
Vreau să-l felicit pe editorul revistei Forum Masonic pentru realizarea unei publicații distinse și de exceptie în lumea masonică. Înainte de toate, calitatea în sine a revistei, tiparul și toate celelalte elemente sunt de un real nivel înalt, de asemenea articolele. Este prezentată într-o formă superbă și, cred eu, ar putea avea o mare influență. Recomandarea mea este ca Forum Masonic să fie distribuită în continuare tuturor Marilor Loji. Personal, cred că este cea mai bună prezentare și reflectare a ceea ce se întâmplă în Masoneria română și sunt mândru că există o asemenea publicație.
