CEZAR PAVELESCU
Maestru Venerabil al Lojii Frăția Sfântului Ioan nr. 246, București
Rosslyn… un loc care fascinează deopotrivă pe profani, dar mai ales pe iniţiaţi.
Pentru profani, o catedrală superbă, plină de lucruri misterioase, şi, după popularizarea facută de Dan Brown, locul unde este ascuns Sfântul Graal.
Pentru iniţiaţi, istorie şi simbolistică masonică, mister, ezoterism; inutil să enumăr toate motivele. Multe altele. Dintotdeauna a fost un subiect care m-a pasionat, şi una din dorinţele mele cele mai vechi, odată cu primirea mea în rândurile francmasonilor, a fost vizitarea acesteia, pe care cu ocazia alegerii mele ca MV am transformat-o în proiect. Spre surprinderea şi bucuria mea, mai mult de un sfert din membrii lojii au răspuns favorabil, fraţii făcând şi propunerea de a căuta o lojă din Edinburgh pe care să o vizităm.
Cu ajutorul fr. Claudiu Ionescu am reuşit să stabilim o legătură cu Loja St. James Operative nr. 97, iar întâmplarea fericită a făcut ca în ziua imediat următoare sosirii noastre aceasta să lucreze în ţinută de gr. III, iar MV în scaun, Bro. J. Clason Jr. să accepte vizita noastră în număr atât de mare (17 fraţi din loja noastră şi încă 3 fraţi din alte loji).
Excursia la Edinburgh a fost programată pe durata a 4 zile (joi – vineri – sâmbătă – duminică), evenimentele centrale fiind vizitarea capelei, vineri dimineaţa, şi vizitarea lojii vineri seara.
Sosirea la Edinburgh ne-a entuziasmat pe toţi. Cu siguranţă este unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa; înscris din anul 1995 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Dacă Scoţia este prin excelenţă ţara kilturilor şi a cimpoaielor, a castelelor bântuite şi a highlanderilor, Edinburgh-ul reprezintă, fără îndoială, inima ei. Simbolul oraşului este în primul rând Castelul, aşezat pe o stâncă de bazalt, de unde domină totul în jur. Aici pot fi admirate bijuteriile Coroanei Scoţiei şi camera în care Maria Stuart l-a născut pe Iacob al VI-lea, rege al Scoţiei. Cele mai vechi structuri de construcție din oraș sunt cei patru pilaștri masivi din Catedrala Sf. Egidiu (patronul oraşului), datând din prima jumătate a secolului al XII-lea. Dintre personalităţile reprezentative pentru Scoţia care s-au născut sau au locuit aici îi amintesc pe Alexander Graham Bell, pionier al telefoniei, Arthur Conan Doyle, scriitor, părintele literar al lui Sherlock Holmes, David Hume, filozof și istoric, James Clerk Maxwell, fizician scoțian, Joanne Kathleen Rowling, scriitoare, autoarea seriei Harry Potter, care a scris primul roman într-o cafenea din Edinburgh, Sir Walter Scott şi Robert Louis Stevenson, romancieri, dar şi îndrăgitul actor Sean Connery şi fostul prim-ministru britanic Tony Blair.
Pe parcursul şederii am rătăcit pe strazi, admirând arhitectura, vizitând castelul şi locurile pitoreşti, dar oprindu-ne şi la muzeul whisky-ului, situat în apropiere… Ne-am îndrăgostit la prima vedere de oraş şi de locuitorii acestuia…
Vineri dimineaţa am pornit catre Rosslyn. Capela, situată pe un deal în apropierea Edinburghului, a fost construită de William Sinclair, prinţ de Orkney, în 1446 ca parte a unui ansamblu arhitectural religios cu iz celtic. Neterminată, a rămas în părăsire până în 1736, când a fost refăcută, iar un secol după, arhitectul DavidBryceîi dă aspectul sub care se prezintă astăzi. Copleşitoare, chiar şi pentru un vizitator neavizat, a fost comparată cu o „tapiserie în piatră“ sau cu o „bibliotecă în piatră“.
Am avut ocazia să vedem de aproape celebrul „stâlp al ucenicului“, conform legendei sculptat de un ucenic în timp ce maestrul plecase la Roma pentru inspiraţie. La întoarcere, acesta, orbit de invidie, l-ar fi ucis pe ucenic pentru îndrazneală – un soi de legendă a meşterului Manole locală – fapt consemnat, de altfel într-o sculptură din interiorul capelei. O altă variantă, prozaică, a legendei, susţine ca stâlpul ar fi fost sculptat de un pietrar pe nume Prentiss, de unde şi-ar trage numele (the apprentice pillar). Neîndoielnic este de o frumuseţe superioară stâlpului maestrului, mai auster, pe care, de asemenea, l-am putut admira în interior.
„Vîrsta de aur a simbolismului creştin, în credinţa creştină occidentală, se situează în epoca medievală şi s-a exprimat în majoritatea timpului în numeroasele biserici gotice europene, şi catedralele acestei epoci. Din nefericire, puţini sînt capabili, în zilele noastre, de a interpreta fără zăbavă aceste semne al căror sens era cu uşurinţă înţeles de majoritatea oamenilor din Europa din Evul Mediu. Secolul recent a arătat o laicizare accelerată a societăţii, ceea ce a contribuit în mare măsură la inaptitudinea de a înţelege adevăratul sens al acestui simbolism. Într-o lume din ce în ce mai laică, materialistă şi empirică, mulţi oameni nu au capacitatea de a înţelege simbolurile, în opoziţie cu semnele. Odată căzute în desuetudine, sensul simbolurilor s-a pierdut cu uşurinţă, cu excepţia unei mici minorităţi“, constată cu amărăciune Robert Cooper, curatorul Muzeului Marii Loji a Scoției, în cartea „The Rosslyn Hoax“.
Am văzut şi multitudinea de „green men“, peste 100, simbol păgân probabil al fertilităţii şi al renaşterii, un lait-motiv al capelei, sculpturile reprezentând cele 7 păcate în opoziţie cu cele 7 virtuţi.
Am coborât în criptă pentru a vedea mormântul ctitorului capelei. Deşi pe mormânt este consemnat „William St. Clair, knight templar“, unii au pus la îndoială apartenenţa acestuia la ordin, însă crucea in 8 colţuri gravată aici este încă un argument pro, fiind ştiut că templierii purtau pe armură atât crucea simplă cât şi cea în 8 colţuri.
Robert Lomas şi Christopher Knight, cei doi autori ai best-seller-ului Secretul lui Hiram, susţin că zidul de apus al capelei de la Rosslyn ar fi de fapt o copie a Zidului Plângerii de la Ierusalim. Una dintre inscripţii atrage atenţia: Forte est vinum fortior est rex fortiores sunt mulieres super omnia vincit veritas (Vinul e puternic, regele e mai puternic, femeile sunt şi mai puternice, dar adevărul îi biruieşte pe toţi). Această inscripţie leagă Rosslyn de templul lui Solomon, acesta fiind răspunsul la o ghicitoare a lui Darius I: „Cine sau ce este cel mai puternic?“. Zerubbabel a răspuns corect, iar în semn de recunoaştere, Darius i-a permis să reconstruiască templul lui Solomon (al doilea templu). De altfel, cei 2 stâlpi, al ucenicului şi maestrului, au fost asemuiţi coloanelor Boaz şi Jachin din exteriorul templului lui Solomon, şi analogiile nu se opresc aici. Unele voci spun că planurile iniţiale ale capelei sunt similare celor ale templului.
După un ultim tur exterior al capelei, încărcaţi de amintiri am plecat înapoi către Edinburgh.
Vineri seara, cu impresiile încă vii, ne-am îndreptat către templul în care lucrează Loja St. James Operative. Conform întelegerii prealabile, am ajuns cu o oră mai devreme, pentru a face un tur al locului, împreună cu fratele secretar, Maurice J. Wilson. Templul este situat în Capela Sf. Ioan (!), şi reprezentă cel mai vechi templu în care se desfăşoară neîntrerupt ţinutele unor loji – din 1735. Întamplarea (sau voinţa Marelui Arhitect) a făcut ca mesagerii Lojii Frăţia Sfântului Ioan să poposească în Capela Sfântului Ioan… Capela are încă picturile originale din secolul XVIII, ca şi aranjamentul iniţial al lojelor scoţiene: PS stă în N-V, iar ADS în S-V. În cele 4 colţuri se găsesc picturi sub formă de statui ale lui William Shakespeare, Robert Burns, Sir Walter Scott şi Lordului Byron. În centrul peretelui de nord se găseşte o pictură reprezentându-l pe William St. Clair of Roslin, primul Mare Maestru al Scoţiei, care a fost şi iniţiat în acest templu. La dreapta acestuia se găsesc picturi reprezentând un bărbat şi o femeie din secolul XVIII. Prezenţa unei femei într-o lojă este extrem de neobişnuită, însă cei 2 (Baillie şi John Jack) sunt protagoniştii unei poveşti de dragoste şi al unei fidelităţi ieşite din comun în acele vremuri lipsite de virtute, astfel încât „in death, as in life, they are not to be divided“. Aici au fost iniţiate sau au făcut parte din loji personalităţi ca poetul Robert Burns, Sir Arthur Conan Doyle şi Rudyard Kipling.
Fraţii s-au dovedit extrem de primitori, alături de noi aflându-se în vizită şi mai multe delegaţii ale unor loji din Regatul Unit. Ţinuta propriu-zisă nu a fost una de gradul III, cum era anunţată, ci una de iniţiere. A fost o experienţă pe care, cu siguranţă, nu o vom uita aşa usor. Ambianţa a fost creată şi întreţinută de orga vechii capele, iar ritualul nu a fost citit – ofiţerii şi demnitarii, asemeni unor veritabili actori, l-au spus pe de rost. Atmosfera foarte destinsă s-a văzut atunci cand unul dintre demnitari a uitat textul, iar fraţii, uşor amuzaţi, i l-au reamintit. La sfârşitul lucrărilor, alături de pinii aniversari (pe care i-am făcut la 5 ani de la înfiinţare) şi o plachetă din partea lojii noastre, am oferit fraţilor şi câteva exemplare din Forum Masonic, aceştia fiind plăcut surprinşi de calitatea editării şi a articolelor.
Seara s-a terminat cu agapa fraternă, în aceeaşi clădire cu templul. O altă experienţă inedită: pe lângă toasturile tradiţionale, membrii lojei gazdă, dar şi o parte dintre vizitatori au susţinut numere artistice, în special cântece, în final fiind intonat de către toţi participanţii „God save the Queen“.
În tot ansamblul ei, vizita la Edinburgh a fost o experienţă deosebit de placută, pe lângă cea a unei ieşiri cu fraţii în afara locurilor în care ne întâlnim îndeobşte şi o ocazie de a ne cunoaşte mai bine între noi şi a vedea unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Europei, adăugându-se mai ales cea a unei îmbogăţiri în plan spiritual prin adăparea direct de la sursa istoriei masoneriei.
Un „must“ pentru orice francmason care doreşte să afle mai multe despre el însuşi şi despre frăţia căreia îi aparţine.
