CLAUDIU IONESCU de vorbă cu
Asistentul Marelui Maestru al Marii Loji a Moldovei;
Membru al Academiei
Academicianul Ion Dediu va împlini anul acesta, pe 24 iunie, frumoasa vârstă de 80 de ani. Revista FORUM MASONIC îi dorește să aibă parte de sănătate, să fie fericit alături de familie și să promoveze, în continuare, românismul. Este una dintre personalitățile științifice de top din Republica Moldova, bucurându-se de apreciere internațională. A fost ministrul mediului (1990-1994) în Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1994-2001), a primit numeroase ordine și medalii, dintre care amintesc doar câteva: Ordinul Internaţional “Crucea Verde” al ONU și Steaua de Aur a Centrului Internaţional al Biografiilor din Cambridge (Anglia) în 1999; Academia Română i-a decernat, în 2009, Premiul Grigore Antipa pentru lucrarea sa în cinci volume, “Tratat de ecologie”, iar în 2010 primește Ordinul Republicii. Academicianul Ion Dediu este, totodată, unul dintre membrii fondatori ai Masoneriei în Republica Moldova. Are gradul 33 în Ritul Scoțian Antic și Acceptat.
… La o întâlnire cu frații noștri de la loja “Petru Rareș” din Iași am spus că, mai înainte de toate, eu sunt român, apoi mason. Așa a spus unul și dintre înaintașii noștri înainte de eșafod, Pătrășcanu, personaj căruia însuși Marin Preda i-a dat viață. Cu acest sentiment am intrat în fraternitatea noastră, poate cea mai rafinată din toată istoria umanității. Nu este nimic anticonstituțional să promovezi neamul din care provii în cadrul acestei comunități universale. Este crezul meu. Mă mândresc cu asta. Sunt fericit că provin dintr-o familie românească. Originea familiei mele vine dintre Sibiu și Alba Iulia, sunt două sate acolo – Dedea mică și Dedea mare. Tot fugind de catolicism, familia mea a ajuns în Basarabia. Satul din care mă trag este fondat de străbunii mei. Pe urmă am făcut școală românească. Am terminat facultatea la Chișinău, apoi am obținut doctoratul la Universitatea Lomonosov din Moscova și docența la Institutul de Zoologie al Academiei de Științe din Sankt Petersburg. Am umblat prin toată lumea. Am avut șansă, iar asta o datorez, în primul rând părinților mei, care m-au învățat a munci, mai ales cu cartea.
Drept Respectabile Frate, nu pot să nu remarc faptul că românii din Basarabia sunt mai patrioți decât cei care locuiesc în România…
Claudiu, cred că cei 200 de ani ne-au patriotizat, dacă accepți termenul acesta. Noi ne iubim neamul, fiindcă numai prin dragoste față de trecutul nostru putem avea putere. Fiind educat și crescut între ruși, am înțeles că, dacă ții la poporul tău și la trecutul tău, rușii te stimează. Dar dacă văd că apleci capul în fața lor, îți mai dau un ghiont să te apleci și mai tare, apoi te desființează total. Românul uită că este român dacă nu-i dai la cap și îl constrângi. Poate zic prea obraznic sau necivilizat, dar așa este. După revoluția decembristă, noi ne ducem spre România să ne încărcăm bateriile de patriotism. Vreau să menționăm o amintire, despre un coleg de doctorat, Nicolai Nicolaevici Voronțov, din vestita familie nobilă a Voronțovilor. Când eu îmi susțineam doctoratul la Moscova, eram deja membru de partid, dar prietenul meu nu era, nu își trădase cultura rusă de mic, provenea din familie de nobili. După terminarea doctoratului, el a fost trimis spre Extremul Orient, la Vladivostok. Pe timpul lui Gorbaciov a început să se revină, dar pe etape. A ajuns, în cele din urmă, la Moscova. Ne-am reîntâlnit când eu eram ministrul mediului în Republica Moldova, iar el ministrul mediului al Federației Ruse. Într-o discuție, îmi spune: “Ioane, eu știu că ești român. Bravo, te felicit și te iubesc. Știu că vrei să te reunești cu țara. Eu te susțin, trebuie să mergeți acolo unde e locul vostru istoric! Vreau doar să rămânem prieteni”. Așa este bine pentru un intelectual, pentru un om normal. Ca el, milioane de ruși au astfel de mentalitate pozitivă, umană.
Ai făcut studiile în Moldova, apoi doctoratul și docența le-ai obținut în Rusia. Cum se împacă românismul cu faptul că formarea intelectuală a fost în Rusia?
Am avut marea șansa să îmbin trei culturi pentru a profesa știința. M-am format ca om de știință la școala rusă. Am călătorit pe tot globul, am fost și peste ocean, în America. Cred că am și reușit să concentrez cele două dimensiuni culturale, științifice și masonice în cultura noastră națională. De-asta am spus că, mai întâi sunt român, apoi mason. Am fost nevoit să explic de multe ori ce fel de român sunt, de pe care mal, unde este Moldova. Am spus, de fiecare dată, că sunt dintre zonă cuprinsă între România și Ucraina, dar parte a unui întreg, și anume românesc.
Repet de zeci de ani, am spus-o și public. Multe povești sunt despre poporul rus, că ar fi așa și pe dincolo, că vrea extindere de spații etc. Cu toată certitudinea, bazată pe experiența mea de zeci de ani de zile, vă spun că poporul rus este exact la fel ca alte popoare, români, turci, armeni, are chiar calități superioare unora: este foarte dulce la suflet, rușii au un suflet foarte larg, liber, nemărginit, exact așa cum scria Eminescu în scrierile sale politice. Asta pentru că, ab initio, este un popor de stepă. Dacă nu aș fi avut șansa să mă formez ca om de știință în Moscova și Sankt Petersburg, poate că nu reușeam prea multe în domeniul meu. Rușii sunt darnici, te ajută – bineînțeles, când văd că au pe cine ajuta… Am spus-o și o voi repeta tuturor: iubiți poporul rus, fiindcă nu este un popor mai rău decât poporul român.
Alta este problema, poporul rus niciodată nu a avut noroc de conducători care să îl iubească. Vorbim acum despre “norocul” pe care l-au avut rușii cu cei 400 de ani ai dinastiei Romanovilor. Cu responsabilitate vă spun că mare noroc nu au avut nici sub această dinastie, cum nu au avut noroc nici după lovitura de stat din 1917-1918 (nu a fost revoluție, ci lovitură de stat!). Țin minte, când eram student și poate că îți amintești, din economia politică, că toate strategiile economice ale URSS se raportau la anul 1913, când se considera că Rusia a fost vârful economiei mondiale. Toată strategia economică și politică erau canalizate spre a atinge nivelul acelui an. Niciodată nu a mai fost atins, fiindcă una era vorba și alta era fapta.
Vreau să vă spun din ce cunosc eu din istoria științelor, culturilor din fosta Rusie, apoi fosta URSS: începând de la cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și până în primii ani ai secolului al XX-lea, rușii aveau cea mai rafinată intelectualitate. Dar a venit 1917 și, primul lucru făcut de noul regim pretins democratic, care a preluat puterea, a fost să lichideze, din 25 în 25 de ani, vârfurile națiunii ruse și a popoarelor din URSS. Cu ce s-au ales? Poziția lor de astăzi nu mai este una mondială, ci una regională.
Ești unul dintre membrii fondatori ai Masoneriei în Moldova.
Ne aflăm încă într-o stare initială, de formare. Cu toate că am fost pionierii Masoneriei în această parte a Europei! Mă străduiesc să fac tot ce pot, ca și mulți alții. Am fondat loja Noosfera (în limba greacă înseamnă sfera rațiunii). În prezent sunt Asistent al Marelui Maestru.
Poate și datorită Masoneriei am reușit să ne menținem bine până acum. Deși este o zonă foarte mică, am avut o istorie lungă masonică. Pe timpul Ecaterinei a II-a erau două loji, Steaua de Nord și Steaua de Sud. Cea de-a doua avea sediul la Chișinău. Când regimul țarist a hotărât să lichideze Masoneria, considerând că este periculoasă pentru imperiu, ca să-și păstreze identitatea, a plecat peste Prut, în România. Junimea a fost, de fapt, loja Steaua de Sud. Și poate că, dacă nu era Junimea, România nu ar fi fost ce este astăzi. Masonii sunt arhitecții României Mari. Un gând ascuns al meu, dar vi-l spun deschis, este că ar fi bine să repetăm marea operă de unire pe care cei de la Junimea din Iași au reușit să o facă la sfârșitul anilor 50 din secolul al XIX-lea. Cred că s-a reușit ceva în acest sens recent, la Vilnius. Nu-i modest să zicem, dar dacă nu eram noi aici, în ultimii 25 de ani, poate că istoria sovietică se mai lungea.
Te rog să ne spui ce ți-ai dori să se întâmple în viitorul apropiat?
Fratele meu, eu sunt credincios, cu toate că am fost un șef politic al Academiei de Științe pe timpul sovieticilor, dar niciodată nu am uitat că sunt român și creștin botezat. Ce-mi mai doresc?! Îl așteptăm aici pe Patriarhul Daniel, care încă nu a fost în Moldova, deși are enoriași: Mitropolia Basarabiei se subordonează Patriarhiei Române. De asemenea, îl așteptăm aici și pe Marele Maestru al MLNR, care niciodată nu s-a deplasat la Chișinău…
Mai vreau să clarific un aspect: Ce ar însemna unirea României cu Moldova, în realitate?! Nu ar însemna că basarabenii vor da buzna peste Prut și vor ocupa Bucureștiul. Sau viceversa. Avem o memorie istorică foarte bună. De pe timpul lui Burebista (secolul 1 î.Hr.) am fost instalați ca grăniceri, ca păzitori ai Daciei de Est. Nu am plecat niciodată de aici. Asta este datoria noastră istorică. Am o adresare, un sfat pentru românii “de dincolo”: nu vă temeți de noi, avem case și pământuri bune și ținem de ele. Și voi să vă țineți de casele voastre, și împreună să ne ținem ca neamuri. Frica trebuie să dispară. Și dintr-o parte, și din cealaltă. Noi nu avem nevoie de alte pământuri decât de pământurile noastre românești de dincoace de Prut.
În final, te rog să faci o succintă prezentare a ta și a familiei.
Sunt născut pe 24 iunie 1934, într-o comună de răzeși din nordul Basarabiei. La noi, cultura umană “era în capul mesei”. Acolo m-am format ca om. La Chișinău, Moscova și Leningrad doar am dezvoltat și consolidat cultura de acasă. La 17 ani am fost făcut membru de partid. Ca toată lumea, am trecut prin toate etapele și mă mândresc cu faptul că nu am uitat – niciodată – că sunt român.
Am două fete și doi băieți. Prima fiică, Corina Fusu, este deputat în Parlamentul Moldovei. Ea îmi urmează calea vieții, ca om politic. A doua fiică, Otilia Dediu, trăiește la București. Este actriță, regizor de teatru, doctor în teatrologie. De la ea am o nepoată care are, la rândul ei, trei băieți. Deci am trei strănepoți la București, doi gemeni și fratele lor mai mare.
Un fiu al meu lucrează în Rusia. Este greu de trait aici, eu nu sunt om bogat să îi pot ajuta. Celălalt băiat a terminat Academia Națională de Informații din România. A fost șef de promoție.
Din 1993 sunt membru al Clubului de la Roma, am fost primit odată cu Ion Iliescu și cu Mugur Isărescu.
