THOMAS W. JACKSON
Secretar Executiv, Conferința Mondială a Marilor Loji;
Mare Maestru de Onoare ad vitam al MLNR;
Director de Onoare al revista FORUM MASONIC
(…) De la începutul acestui secol, provocările francmasoneriei au fost un important subiect de discuţie între liderii masoni ai lumii, dar și între frații din lojile noastre. Este de asemenea un subiect pe care l-am subliniat dinadins din poziţia mea de Secretar Executiv al Conferinţei Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare. Rețineți că observaţiile pe care vi le prezint astăzi nu vor putea fi aplicate în fiecare jurisdicţie sau măcar fiecărei părţi a lumii. Eu scriu din experienţele mele cumulate şi cunoaşterea pe care am dobândit-o datorită privilegiului de a putea să călătoresc prin multe părți ale lumii în scopuri masonice. Fraţii mei, aceasta este o epocă remarcabilă pentru francmasonerie. Frăţia noastră se extinde şi îşi stabileşte rădăcinile în medii relativ neatinse. Obţine succes în influenţa sa în părţi ale lumii unde nu a existat în trecut sau unde a fost reaprinsă după sfârşitul unor regimuri opresive. 26 de consacrări de noi Mari Loji au avut loc de la începutul acestui nou mileniu. Asta reprezintă poate cea mai rapidă rată de expansiune într-un asemenea interval de timp pe care am văzut-o în istoria noastră. A fost o renaştere a interesului față de potenţialul Craftului de a contribui la o nouă evoluţie societală în mare parte a lumii. Eu am fost foarte impresionat şi stimulat de creșterea interesului liderilor ţărilor care încearcă să îmbunătăţească evoluţia societăţilor lor şi care își îndreaptă atenția către potenţialul Francmasoneriei de a contribui la această îmbunătăţire. 
Dar în multe societăţi stabile, influenţa potenţială a Francmasoneriei a scăzut. Asta este, pur și simplu, starea de fapt, deoarece aceste societăţi au evoluat până la un nivel de stabilitate unde schimbările evoluţionare vor fi limitate sau cel puţin încetinite în dezvoltarea lor. Asta nu înseamnă că nevoia de scopul filozofic al Francmasoneriei a scăzut în vreun fel, ci că influenţa sa în continuare va fi mai subtilă decât în trecut. Înseamnă că nevoia de schimbări societale dramatice nu mai este foarte mare în aceste medii. Dar acolo unde Francmasoneria acum crește, există terenuri fertile gata de a fi cultivate de către cei care sunt dedicaţi unei societăţi care are nevoie de îndrumarea blândă a Craftului. Şi totuşi, în paralel cu acest viitor strălucit pentru Craftul nostru în unele părţi ale lumii, continuăm să recunoaştem provocările cărora trebuie în continuare să le facem faţă în alte părţi ale lumii. Căutarea soluţiilor pentru provocările Francmasoneriei ar putea fi asemuită cu o nouă căutare a negăsitului “Sfânt Graal”. A face faţă provocărilor şi a căuta soluţii nu este ceva nou pentru Francmasonerie. Provocările la adresa integrităţii noastre au făcut parte din istoria masonică, chiar de dinainte să fim în mod formal organizaţi, în 1717. Noi am căutat vreme de secole soluţii şi totuşi provocările continuă. Totuşi, supravieţuirea de-a lungul acestor secole indică succesul nostru ca instituţie. Fiecare provocare, mare sau mică, a devenit temporară deoarece scopul nostru filozofic nu a ezitat niciodată şi conducerea Craftului niciodată nu şi-a pierdut viziunea. Însuşi faptul că masoneria continuă să prospere în toată lumea liberă este o dovadă indeniabilă că scopul său este universal şi nemuritor. În epoca noastră, însă, mulţi dintre lideri par să fi adoptat o atitudine la modă, conform căreia Francmasoneria din secolele trecute nu se potriveşte bine în societatea modernă şi noi trebuie să ne schimbăm preceptele operative pentru a ne adapta la această societate. În ciuda tuturor schimbărilor din ultimii ani, încercările de a reforma Francmasoneria pentru a se potrivi lumii “moderne” nu prea au avut succes. Multe s-au soldat cu eşecuri tot mai mari. 
Una dintre cauzele eşecului nostru de a găsi un răspuns universal este că provocările nu sunt universale, iar liderii Craftului gândesc în mod evident diferit soluţiile acestor provocări. În încercarea noastră de a ne redobândi importanţa şi vizibilitatea, am devenit mult prea dispuși să renunțăm la integritate și la caracter, elemente care ne-au făcut în trecut importanţi şi vizibili, pur şi simplu pentru a satisface cerinţele lumii profane. Cu siguranţă, mediul în care noi trebuie să operăm în ziua de astăzi este diferit de mediul din trecut, dar mediul s-a schimbat în mod constant. Este cumva schimbarea societală necesară pentru a avansa în era tehnologiei de astăzi mai dramatică decât schimbarea societală necesară pentru a avansa în epoca Revoluţiei Industriale? Este cumva nevoie ca noi să devenim fundamental diferiţi de ceea ce am fost timp de 300 de ani? Sunt cumva schimbările de mediu ale lumii moderne atât de diferite de cele ale trecutului încât filozofia Francmasoneriei, cu accentul său pus pe morală şi etică, nu mai poate fi aplicată? Poate că schimbările nu sunt atât de necesare înăuntrul Francmasoneriei pe cât sunt în societatea în care aceasta există. Doar pentru că societatea îşi coboară valorile nu înseamnă că şi noi trebuie să ni le coborâm pentru a ne potrivi. Noi trebuie întodeauna să îi tragem pe alţii în sus pentru a se întâlni cu noi, nu să coborâm noi pentru a ne întâlni jos cu ei. Eu aş sugera că problema nu este cu noi şi filozofia noastră, ci mai degrabă cu societatea şi valorile sale. Îngrijorarea noastră în ziua de astăzi nu trebuie să fie atât de mult legată de provocarea unui mediu înconjurător în schimbare, cât reacţia noastră la acest mediu. 
Francmasoneria organizată a supravieţuit – şi, într-adevăr, a înflorit – într-un mediu în continuă schimbare vreme de aproape trei secole şi a fost un jucător dominant în evoluţia societăţii civile în această perioadă de timp. Ea s-a schimbat de-a lungul acestor trei secole, dar niciodată în forma sau cu magnitudinea pe care le vedem în epoca aceasta în unele părţi ale lumii. Francmasoneria nu a fost niciodată o instituţie stagnantă, deşi ar trebui să fim foarte atenți să nu refuzăm săluăm în considerare vreo schimbare, dacă aceasta ar aduce beneficii Craftului. Dar nici o schimbare pe care alegem să o facem, însă, nu trebuie să fie rezultatul unor presiuni din lumea externă. Schimbările de până acum în procedurile noastre operaţionale au fost efectuate pentru că noi am vrut să le facem, pentru beneficiul Craftului… nu pentru că cei din lumea profană le-au vrut făcute. Acum, însă, multe schimbări pe care le facem sau le cântărim sunt încercări de a satisface cereri externe. Noi părem a fi dispuşi să facem aceste schimbări pentru a satisface atitudinea de “corectitudine politică” a societăţii din ziua de astăzi şi eu mă găsesc pe mine însumi a fi în alt ritm decât această tentativă. Eu am fost uneori în dezacord cu mulţi dintre liderii Francmasoneriei din ziua de astăzi, mai ales în propria mea ţară, unde tentativele noastre disperate de a obţine cifre au ca rezultat o catastrofică pierdere de imagine şi marginalizarea influenţei noastre în societate. Acum pierdem mult prea mult timp scuzându-ne pentru a justifica eşecurile, în loc să muncim să ne menţinem succesele. Eu nu sunt de acord cu teoria care susţine că protocoalele regularităţii, recunoaşterii, dreptului de vizitare şi suveranităţii teritoriale nu se pretează lumii de astăzi şi nu accept că aceste precepte fundamentale, care au definit Francmasoneria şi au servit ca factor stabilizator vreme de secole, sunt doar vestigiile demodate ale trecutului nostru. Pentru un motiv sau altul, se pare că am adoptat poziția conform căreia schimbările fundamentale sunt nu doar dezirabile, ci necesare pentru supravieţuirea noastră într-o societate care are nevoie disperată de virtuţi morale şi etice precum ale Francmasoneriei. Aceste protocoale, sub care am operat timp de trei secole, iar acum sugerăm că nu se potrivesc în lumea de astăzi, au oferit protecţie, apărând Craftul de cei care ar fi încercat să îi dilueze valorile esenţiale. De ce suntem atât de dispuşi în ultimii ani să cedăm elementelor cu gândire liberală din societate, care spun că Francmasoneria nu mai este aplicabilă – Francmasoneria pe care noi o cunoaştem de 300 de ani, Francmasoneria care a contribuit la formarea lumii de astăzi, Francmasoneria care a participat la atât de multe lupte pentru libertate şi egalitate pentru atât de multe popoare, Francmasoneria a cărei filozofie ar putea servi ca model pentru pacea mondială? Francmasoneria nu supravieţuieşte plecându-se în faţa dorinţelor sau cerinţelor unei societăţi cu triste lipsuri în privinţa multor valori etice şi morale, care sunt pietrele de fundaţie ale Craftului. Francmasoneria nu a prosperat subjugând Craftul unor regimuri tiranice sau puteri religioase opresive. Francmasoneria nu a devenit cea mai mare organizaţie concepută de mintea omului prin coborârea standardelor şi sacrificarea principiilor noastre pentru a primi mai mulți membri sau pentru acceptarea din partea lumii profane, care nu face nici o încercare să ne înţeleagă pe noi. Nu, fraţii mei. Francmasoneria a devenit ceea ce este datorită dedicaţiei noastre pentru păstrarea acelor calităţi care au făcut-o măreaţă şi un beneficiu pentru societatea civilă. 
Un foarte bun prieten de-al meu, care este preot creştin, m-a întrebat o dată de ce noi ne definim ca o organizaţie cu scopul de a accepta numai bărbaţi buni şi de a-i face mai buni, alegând să ignorăm pe cei care au cel mai mult nevoie de noi. Răspunsul meu pentru el a fost că porţelanul fin nu poate fi făcut din argilă proastă. Este responsabilitatea instituţiilor religioase de a reforma oamenii, nu a noastră. Noi nu suntem o societate de reformare. Noi căutăm să îmbunătăţim bărbaţii care au caracter excelent, ştiind că mulţi dintre cei care au dus la progresul Craftului au contribuit major la structura societăţii civile. Fraţii mei, eu mă tem că Francmasonii în multe părţi ale lumii în ziua de astăzi uită acest țel. Ca rezultat, imaginea vizibilă pe care o proiectăm în societate este una cu mult mai puţin prestigiu decât am fost capabili să susţinem în trecut. Pe măsură ce acel prestigiu se diminuează, influenţa noastră în şi impactul nostru asupra evoluţiilor continue ale societăţii civile de asemenea se diminuează. Aceasta este o pierdere tragică pentru lume. Francmasoni cu acele trăsături morale şi etice au tins să eleveze societăţile, pur şi simplu emulând ceea ce era bine şi ce era drept şi just în oameni. Astfel, Francmasoneria a servit ca un model care a avut ca rezultat o nouă viziune despre drepturile omenirii. Într-un sens larg, ea a servit ca fundaţie pentru conceptul de democraţie. 
Pe măsură ce influenţa noastră generală scade, potenţialul nostru de impact asupra lumii creşte. Dar chiar pe măsură ce acel potenţial creşte, noi suferim de pe urma dezacordurilor în rândurile noastre, care parcă şi ele ating un zenit. Problemele interne în diferite jurisdicţii care creează schisme şi confruntări între Mari Loji sunt în creştere. Prea mulţi dintre membri noştri sunt de părere că Francmasoneria, care a existat vreme de 300 de ani, nu este compatibilă cu ceea ce ei percep ca filozofie Masonică. Istoric, cele mai mari provocări cărora Francmasoneria le-a făcut faţă au fost externe. Cei mai mare duşmani au fost lideri de guverne opresive şi lideri religiioși despotici. Remarcați că m-am referit la lideri de guverne şi religii, nu la guvernele şi religiile ele însele. Guvernele nu ni se opun, nici religiile. Ci numai uneori conducătorii acestora au fost oponenţii noştri. De menţionat că aceste două instituţii, chiar atunci când s-au opus una alteia, au fost contra noastră pentru acelaşi motiv, acela de a controla persoanele şi minţile celor pe care îi aveau sub control, cu intenţia de a distruge orice organizaţie care tindea să stea în calea realizării acelui deziderat. Ar lua de la membrii lor tot ceea ce Francmasoneria susţine, libertatea omului de a gândi şi de a trăi, fără constrângeri politice opresive şi cu libertatea de a venera pe Dumnezeu, fiecare după conștiința lui. 
În ziua de astăzi, însă, acestea nu sunt cele mai mari ameninţări cărora trebuie să le facem faţă. Cea mai mare ameninţare la viitorul nostru astăzi este internă, nu externă. Există mult mai multe probleme în Francmasonerie care dezbină, rezultate din atitudinea liberală faţă de calitatea de membru al Craftului, decât sunt provocări venite de la forţe din afara Francmasoneriei. Nici un guvern opresiv şi nici un regim religios totalitar nu a fost capabil să înfrângă filozofia Francmasoneriei. În ciuda tuturor tentativelor acestor puteri, nici una nu ne-a distrus. Acum, însă, în unele zone ale lumii, noi realizăm ceea ce ei nu ar fi putut vreodată face. De mulţi ani eu am evidențiat câteva dintre cele mai mari ameninţări la adresa integrităţii noastre ca instituţie. Ele sunt: interferenţa riturilor în activitatea Marilor Loji, răspândirea formelor neregulare de Masonerie şi acceptarea lor, precum şi entuziasmul nostru de a încuraja expunerea Francmasoneriei către public, prin dezvoltarea tehnologiei moderne. Orice organizaţie care are ca premisă calitatea de mason pentru acceptarea ca membru este subordonată Marii Loji în acea jurisdicţie. Marea Lojă este autoritatea supremă peste Francmasoneria într-o jurisdicţie şi orice interferenţă a vreunui corp ritual este inacceptabilă. Au fost mult prea multe Mari Loji în ultimii ani care s-au străduit să se lupte cu aceste organizaţii, ai căror membri simt uneori că gradele superioare implică un statut superior. Nu există nici un grad masonic mai mare decât cel de Maestru Mason. Toate celelalte grade sunt superfluu. 
Francmasoneria neregulară nu este ceva nou în lumea masonică. A existat de aproape la fel de multă vreme ca masoneria regulară, dar nu a fost niciodată o ameninţare serioasă la adresa stabilităţii noastre. Acum, însă, ea se răspândeşte în medii unde Francmasoneria regulară a existat de secole. În zilele noastre, ea se transformă într-o ameninţare competitivă la adresa Francmasoneriei regulare. A devenit un obstacol major în calea stabilizării Francmasoneriei în Europa de Est şi în unele părţi ale Africii. Trebuie să avem în atenție astăzi disponibilitatea unor lideri de a accepta și a recunoaște structurile care nu sunt guvernate de aceleaşi protocoale care ne conduc pe noi. În absenţa acelor protocoale, ei prezintă lumii o altă imagine decât cea pe care noi încercăm să o proiectăm, în timp ce lumea ne vede pe noi toţi ca francmasoni, fără distincţii. Regularitatea originii este o asigurare constituţională că cei care caută recunoaşterea sunt într-adevăr masoni. Regularitatea în practică formează baza pentru acordarea recunoaşterii şi ne asigură că Marile Loji respectă landmark-urile Craftului. Regularitatea este un drept bazat pe origine şi pe practică. Recunoaşterea este un privilegiu oferit de către fiecare Mare Lojă individual şi trebuie să fie bazată pe regularitate. Un fost şi bine-cunoscut membru al Marii Loji Unite a Angliei a comentat recent pe un blog: “Este credinţa mea că nu există Masonerie neregulară sau clandestină. Asemenea etichetări depreciază imaginea bogată a tradiţiilor noastre contemporane şi istorice. Mai mult, asemenea atitudini contrazic direct premisa frăţiei şi fraternalismului, ce reprezintă fundamentul Francmasoneriei.” Eu sunt cât de poate de mult în dezacord cu acest citat. Cum ar putea autorul citatului să înţeleagă Francmasoneria şi să scrie că asemenea atitudini contrazic premisa de frăţie şi fraternalism, fundamentul Masoneriei? Un principiu fundamental al Francmasoneriei este credinţa într-o Fiinţă Supremă. Multe forme de Francmasonerie clandestină sau neregulară nu au o asemenea condiţie. Credinţa într-o Fiinţă Supremă este unul dintre factorii majori care fac diferenţa dintre noi şi alte structuri fraterne, civice şi sociale. Dacă am şterge această cerinţă a credinţei într-o Fiinţă Supremă înainte ca cineva să devină şi să rămână Francmason, am dezasambla una dintre caracteristicile care disting Craftul şi poate cea mai evidentă legătură care ne uneşte. De asemenea, cum ar putea aceste categorii să deprecieze tradiţiile contemporane şi istorice când regularitatea a fost în mod consecvent cerută şi pusă în practică de secole? 
Am remarcat disponibilitatea unor lideri din zilele noastre de a se supune cerinţelor societăţii de a ridica vălul de mister şi discreție, care ne-a făcut să fim o societate unică. Această unicitate ne-a diferenţiat, devenind cea mai extraordinară şi mai importantă instituţie concepută vreodată de mintea omului. Niciodată nu a existat o organizaţie care să poată concura cu influenţa pozitivă pe care Francmasoneria a avut-o asupra evoluţiei societăţii. Acum, pentru un motiv sau altul, mulţi dintre liderii de azi simt nevoia să expună publicului ceea ce noi am tăinuit sau am încercat să tăinuim vreme de câteva sute de ani, diluând unicitatea noastră şi dispersând aura care ne-a înconjurat şi care a tins să ne ridice într-un plan superior în comparaţie cu alte organizaţii fraterne. Această tendinţă a avut un impact major asupra celor care au fost atraşi de acel misticism şi de ceea ce era necunoscut despre Craft. Ca urmatre, mulţi dintre cei care ar fi dorit să devină masoni pentru acel motiv nu mai au aceeași tragere de inimă. Propria noastră ignoranţă faţă de adevărata însemnătate şi adevăratul scop ale Francmasoneriei a facilitat declinul misterului. E şocant să citești unele informaţii puse pe Internet de către fraţi cu bune-intenţii care au toate răspunsurile, dar care nu au auzit întrebările. Trăim într-o societate mondială dominată de conceptul de corectitudine politică, după care fiecare are dreptul să aibă la fel ca toţi ceilalţi indiferent de abilităţi, iniţiativă sau etica muncii. În unele părţi ale lumii, Francmasonii au acceptat acest concept, având ca rezultat un efect devastator asupra calităţii Craftului și declinul imaginii noastre în societate. Cele mai mari provocări cărora Francmasoneria le-a făcut faţă în trecutul sunt diferite de cele cărora noi le vom face faţă în secolul al XXI-lea, pentru că majoritatea vor avea cauze interne. Probabil că vom mai avea provocări din partea unor lideri de guverne sau lideri religioși, dar ele nu vor mai constitui îngrijorarea noastră majoră. Am făcut faţă acestor provocări exerne vreme de secole. Am făcut de asemenea faţă unor provocări interne în trecut. Totuşi, disensiunile interne care tind să divizeze Marile Loji, egoismul crescând care tinde să slăbească Marile Loji, avansul tehnologiilor moderne care facilitează difuzarea dezinformării şi disponibilitatea noastră de a ne expune protocoalele ar trebui să fie cele mai mari îngrijorări. Fraţii mei, secolul XXI ar putea foarte bine să fie perioada cea mai critică din existenţa noastră. Avem, în acest secol, potenţialul unor mari succese, dar avem şi riscul să facem ceea ce nici o altă entitate nu a reuşit: să facilităm propria noastră extincţie. Am petrecut mult prea mult timp parazitând măreţia trecutului nostru. Trebuie să apreciem şi să respectăm trecutul, dar nu putem continua să trăim din măreţia lui în timp ce ignorăm nevoia de a crea propriul nostru viitor. Îngrijorarea acum trebuie să fie legată de viitorul nostru şi obstacolul cel mai dificil de trecut vom fi noi înșine. A venit vremea să ne lăsăm ego-urile la intrare şi să ne dedicăm unităţii Francmasoneriei regulare. A venit vremea să-i cinstim pe fraţii noştri din trecut care ne-au lăsat, fiecăruia dintre noi şi întregii lumi, o moştenire unică. Nu vom realiza asta sacrificând protocoalele care au creat această moştenire. Noi, liderii din ziua de astăzi ai acestei moşteniri, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a o perpetua şi de a o duce în viitor. Fraţii mei, dacă Francmasoneria nu are succes în vreo parte a lumii, asta nu este vina Francmasoneriei ci este numai eşecul nostru ca masoni. Copyright Masonic Forum
Speech delivered to the 3rd International Conference of Masonology – Izmir, Turkey, April 24th, 2013 Reprinted with permission from Philalethes: The Journal of Masonic Research & Letters, Spring 2013 To learn more about Philalethes, visit http://www.freemasonry.org
