NICOLAE GABRIEL ZDRENGHEA
Sarmizegetusa Lodge, No.111, Deva
Un vechi proverb oriental spune: “Cuvântul pe care nu l-ai spus este sclavul tău. Cuvântul pe care l-ai spus este stăpânul tău”.
Pregătit să primească Lumina, cea căutată printre atâtea probe care l-au întărit și l-au înoit, candidatul la inițierea masonică se regăsește în fața unei întrebări cruciale: La ce trebuie să mă angajez pentru a primi Lumina?
Candidatul jură solemn în prezența Marele Arhitect al Universului și a membrilor lojii, “cu deplină și profundă convingere sufletească, cu absolută și de neclintit voință, pe deplin conștient, cu mâna dreaptă pe cele Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei Universale Regulare: să respecte legile țării, să se supună Constituției și Regulamentului General al Marii Loji Naționale din România și să nu dezvăluie nici unul din secretele Francmasoneriei profanilor sau acelor care nu sunt îndreptățiți să le afle”. Jurământul continuă cu angajamentul solemn al candidatului de a apăra onoarea și viața tuturor Fraților și, în limita posibilităților sale, de a-și ajuta Frații în orice împrejurare, dacă cererea lor nu contravine legii și nu încalcă morala, formulă în textul căreia găsim o triplă și profundă conotație: fidelitatea, respectul și întrajutorarea față de Frați. În fine, candidatul își asumă penalitatea jurământului dat, conștient fiind că, “de își va încălca Jurământul prestat, va fi judecat de către Frații săi ca un individ demn de dispreț, care nu merită să aparțină Francmasoneriei universale regulare și dat uitării pe vecie”, rostind în încheiere îndemnul călăuzitor: “Așa să-mi ajute Marele Arhitect al Universului”!
Unii autori de literatură masonică sunt de părere că în inițiere se construiește un “pact” prin care neofitul cerând Lumina promite să respecte “disciplina secretului”, să-și apere, iubească și ajute Frații și să se supună legilor masonice, sociale și morale.
Prin legătura instituită de Jurământ, neofitul se pune el însuși în slujba Ordinului, deschizând un proces de agregare la comunitate, ce nu se va încheia decât după consacrarea și recunoașterea sa ca atare, la care se adaugă, în mod obligatoriu, instrucția specifică Gradului.
Practica depunerii jurământului, alături de cea a primirii îndatoririlor, are o vechime foarte mare, fiind atestată în mod cert încă din anul 1390.
