BOGDAN CONSTANTIN DOGARU
Arhivele Naționale Vrancea
Una din structurile Securităţii care intercepta corespondenţa francmasonilor români cu cei din străinătate cât şi a persoanelor interesate de francmasonerie, deşi dosarul de problemă fusese închis din 1975, era Unitatea Specială „S“ din cadrul Comandamentului pentru Tehnică Operativă şi Transmisiuni. În raportul nr. 00400452 din 07.09.1981, întocmit de General-locotenent Diaconescu Ovidiu şi Colonel Marinescu Constantin, document aflat în arhiva C.N.S.A.S.[1], se arată că respectiva unitate urmărea, la acea dată, corespondenţa a 105 persoane suspecte de activitate francmasonică. În material se preciza că „atenţia noastră s-a îndreptat în direcţia exploatării corespondenţei unor persoane cunoscute în trecut cu activitate francmasonică, urmărindu-se în mod deosebit eventuale încercări de reactivare a acestora de către persoane din exterior“.
La data de 21.07.1981 a fost interceptat un material expediat de fratele MARCEL SCHAPIRA din Franţa (jurist, Paris, 118-130,
Av. Jean Jaures) lui VASILE FLORESCU din Bucureşti (Calea Griviţei 107, ap. 17). Expeditorul expunea, în mod convenţional, activitatea francmasonică pe care o desfăşura precum şi interesul său pentru vechii francmasoni din România, urmărind să completeze „treimea necesară pentru o reprezentare“: „În iunie am avut sărbătorirea familiei noastre, banchetul prezidat de mine şi concursul prin „tombolă“ pentru câteva „acţiuni bune“… Am câteva speranţe de a mă împăca cu fraţii mei din California ceea ce va deschide un orizont luminat pentru restul legumelor mari (n.n. personalităţilor) din Washington şi, în special, voi uşura şi situaţia branşei franceze a familiei mele. Prestigiul nostru creşte „frumos“ şi noi devenim legendari! (Inteligenţă daco – traco – latină!!!).
În interesul cauzei şi prin forţa împrejurărilor am luat poziţia de M.M. ad interim (Mare mahăr provizoriu!)[2]; ştii că sunt capabil de orice îndrăzneală! Cei de aici mă aprobă dar n-am conştiinţa împăcată. Mi-ai uşura conştiinţa dacă mi-ai trimite un cuvânt prin care mi-ai spune că cei de-acasă, după o analiză a faptelor actuale, mă însărcinează cu calitatea de M. M. al MLNR (mare mahăr provizoriu „ad interim“) ceea ce m-ar face să mă simt mai cinstit. Evident numai cei vechi mă interesează, ca tine şi ei. Dacă vei putea să mai ai o semnătură, două în plus, dulceaţa va fi şi mai bună!… Te las singur să alegi forma expresiei pentru scrisoarea ta. În felul acesta urmăresc să completez treimea necesară pentru o reprezentare, adică familia mică R.U.S.C. cu ALFRED şi M.L.N.R. cu mine. Aşa e partida de şah!“
Destinatarul Florescu Vasile îi va răspunde la 12 august 1981 lui Marcel Schapira că nu poate să îi furnizeze relaţiile cerute dat fiind că în România francmasoneria a fost intezisă încă din 1948 şi nu vrea să depăşească limitele prudenţei: „Scrisoarea ta francă ilustrează odată mai mult concepţiile tale umane şi universale cât şi cinstirea românismului… Când vin rândurile tale mă transpun în lumea de acum 35 ani. Vreau să spun că stimez Arta R. şi tot ce radiază ea… Ca şi în artă… în viaţă e dificil de distins limitele între prudenţă şi imprudenţă ori infracţiune. Trăiesc într-o disciplină căreia mă conformez pentru a nu greşi limitele.Trebuie să se înţeleagă că nu pot corespunde dorinţelor care cer relaţii despre… De aceea nu i-am răspuns lui CANDREA.
La noi este liber catolicismul, protestantismul ş.a. Masoneria nu deşi publicistica noastră vorbeşte despre ea – cu date istorice şi legendare. Hitler a pus-o la index ca şi regimul fascist. La noi, după 23 august 1944 a funcţionat autorizat şi în 1948 s-a dizolvat – a adormit şi somnul continuă.
Pentru ce invederezi tu – regret că nu pot răspunde dar SEVERIN KNEBEL – 82 ani – trăieşte în Viena, possingergasse 31/9, este acum cetăţean austriac. Am vorbit cu el la telefon, are telefon – 0222-9239372.“ Unitatea Specială „S“ va intercepta, la 15.08.1981, inclusiv convorbirile telefonice dintre Severin Knebel din Austria, Florescu Vasile şi HULLES LEOPOLD din Bucureşti, str. Radu Vodă 209.
Se pare că Marcel Schapira a cerut anumite informaţii din România şi fratelui PETRESCU NIC. EDMOND din Bucureşti, Bd. Dimitrie Cantemir 15, ap. 187 care îi va răspunde în august 1981:
„Îmi cer scuze pentru întârziere, … dar după ce mi s-a dat delegaţia oficială de la Operă pentru a studia la Academie publicaţii şi documente, postul meu de consilier juridic la Opera Română din Bucureşti s-a desfiinţat din schemă! Din motive de economii!… M-am adresat Ministerului Justiţiei cerând reprimirea mea… În acest context jalnic, în care mă zbat de câteva săptămâni, am încercat să mă prevalez de hârtia pentru Academie, însă colega care urma să mă introducă acolo, este în concediu… Dar va fi absolut necesar să-mi comunici urgent: anul, localitatea şi numele publicaţiei, pentru a nu căuta „acul în carul cu fân“ mai ales în situaţia mea!!
…Să nu te îndoieşti de dorinţa mea de a face ceva constructiv pentru tine! Sperasem, ca „avocat“ să mă pot ocupa aici, în mod direct şi eficient, de toate problemele cetăţenilor străini, inclusiv cele care te interesează… Aştept de asemenea un semn de la colegul din Timişoara. Contează pe tot ce voi putea aduce de la el!…“ Organele Securităţii îl aveau sub supraveghere şi pe fratele PANAIT STĂNESCU BELLU, din Timişoara, str. 12 aprilie nr. 11, la care se referea, probabil, Petrescu Nic. Edmond în scrisoarea sus-menţionată.
Petrescu Nic. Edmond corespondează din nou cu Schapira după câteva zile anunţându-l că a fost reprimit să lucreze ca avocat şi îi promite acestuia că se va ocupa de problemele solicitate: „Îmi poţi trimite liniştit orice probleme, telefon 23.38.69, acasă … PORA va fi la New York între 27 august – 2 septembrie la un congres al avocaţilor!“
Conform informaţiile deţinute de Securitate, Panait Stănescu Bellu făcuse mai înainte o vizită în Franţa şi Italia ocazie cu care avusese o dezbatere de idei cu Schapira şi discutaseră diverse chestiuni care îi frământau pe amândoi. Din pasajele scrisorii trimise la Paris de Bellu reiese hotărârea acestuia de a susţine şi dezvolta în rândul intelectualilor, avocaţilor şi oamenilor de artă din România, ideile discutate cu Schapira în străinătate: „Dacă în presa noastră se utilizează din ce în ce mai mult ideea dezvoltării valorilor umane, însemnează că aceste valori vor fi utile societăţii şi schimbul de discuţii nu poate decât să folosească cunoaşterii acestor noţiuni, despre care am discutat şi noi…
Dragă frate Marcel… mă gândesc acum la legătura noastră de prietenie frăţească şi la discuţiile noastre în legătură cu preocupările universale ale intelectualităţii. La acele sentimente de frăţie, unitate şi sprijin pentru toţi intelectualii… la dezvoltarea acelor idei în scopul desăvârşirii unei conştiinţe universale … Discut aici cu colegii mei intelectuali, atât în profesia de avocat sau artişti plastici şi constat dorinţa unui schimb de impresii, cunoştinţe şi preocuparea pentru ceea ce noi am discutat… Acestea pot forma obiectul unor discuţii colective… Dragă frate Marcel te rog să-mi scrii dacă ai noutăţi de la prietenul nostru comun de la Roma, pentru care ţi-am exprimat bucuria de a-l fi cunoscut. Gândurile exprimate de tine le port cu mine, ca de la un frate mai mare, pentru o viaţă morală demnă şi cultivarea unei conştiinţe superioare“.
Tot Panait Stănescu Bellu scria, la 20 august 1981, profesorului CASTALDO AUGUSTO (Baroul de avocaţi din Roma, Via Anapo 48) împărtăşindu-i din impresiile avute în urma vizitei din Italia: „Foarte scump şi superior maestru, sunt sub impresia vizitei pe care v-am făcut-o la Roma. Prima impresie a fost aceea a unui mare maestru şi, în acelaşi timp, regretul că am întârziat atât această vizită la dv., contrar indicaţiilor socrului meu. Am aflat din discuţia cu dv. că aveţi o previziune clară asupra evenimentelor ca şi asupra situaţiei din minunata dv. ţară, Italia. Păstrez cu mare plăcere şi respect medaliile pe care le-am primit în Italia şi bineînţeles ultima pe care am primit-o la Roma“. (Menţionăm că în alte scrisori adresate unor persoane din străinătate Panait Stănescu Bellu aminteşte doar de două distincţii primite la Napoli pentru picturile sale).
„Aştept cu emoţie confirmarea prietenului nostru comun Marcel Schapira care a primit preţioasa dv. scrisoare pe care mi-aţi promis să i-o scrieţi la Paris, scrisoare valoroasă pentru viaţa mea… Cu ocazia discuţiilor pe care le-am avut împreună, am aflat secretul marii dv. înţelegeri a lucrurilor. Aici la noi în România, v-am povestit că intelectualii au ocazia, în numeroase cercuri ştiinţifice, să discute despre problema existenţei şi să-şi dezvăluie ideile care trebuie să exprime progresul ştiinţific. Aştept de la dv. o scrisoare care să conţină ideile dv. pentru binele umanităţii, pentru că am văzut că dv. sunteţi un mare umanist… Vă trimit respectuoasa mea acoladă fraternă şi aştept răspunsul dv.“
O altă scrisoare a fost trimisă de Panait Stănescu Bellu, la 3 septembrie 1981, lui PENESCU NICOLAE în Franţa, Paris, rue Bertier, pe care l-a şi întâlnit în cursul vizitei sale în străinătate din vara aceluiaşi an: „Prilejul ce l-am avut de a discuta despre ţara noastră, despre dorinţa comună şi sinceră pe care aţi exprimat-o şi dv. pentru binele ţării noastre, Patrie comună, m-au îndreptăţit să vă scriu acum cu emoţie. Anii care ne-au despărţit, deci 1944 până la revederea noastră, au fost parcă nu o întrerupere peste decenii ci e desfăşurare în timp a unor vieţi paralele… Sigur că şi prietenia noastră comună cu Marcel Schapira a fost un motiv în plus de confidenţă care pentru mine au constituit bucuria desăvârşirii.
Vă îmbrăţişez cu acea acoladă frăţească despre care prietenul nostru Marcel Schapira ne-a îndreptăţit să o considerăm ca o legătură comună“.
Ofiţerii de Securitate au remarcat faptul că, în cele două scrisori trimise lui Castaldo Augusto, respectiv Nicolae Penescu, fratele Panait Stănescu Bellu folosea alături de semnătura sa cele trei puncte, semnul distinctiv folosit de francmasoni în corespondenţa lor particulară.
Tot din interceptările Unităţii Speciale „S“ aflăm faptul că, în iunie 1981, o societate din Franţa „GROUP SALVIN“ (Asociaţie culturală cu scop nelucrativ, fondată în 1901), 83490 Le Muy, chemin de Pinedes, trimitea unor persoane din Judeţul Timiş materiale cu conţinut masonic. Era vorba despre 3 persoane: Marinca Gheorghe, Timişoara, B-dul 6 Martie nr. 29, Mezin Emeric, Timişoara, str. Gh. Lazăr nr. 6, ap. 10 şi Marinca Ioan din comuna Ghecea. Materialul trimis de „Group Salvin“ avea drept moto „construiesc o casă luminoasă şi o locuiesc“ şi se referea, evident, la edificarea templului masonic: „Scopul este în egală măsură al nostru şi al fiecăruia dintre noi care lucrează conştient şi se străduieşte să construiască propriul său templu, participând în cel mai înalt grad, prin posibilităţile sale la opera unică, colectivă.
Fiecare dintre cei ce s-au lansat pe cărarea dezvoltării conştiinţei, pentru o mai bună expresie a vieţii, este un ziditor în templu şi firesc, el recunoaşte atunci singura mare şi unică LOJA MASONICĂ … cu toată ierarhia de ucenici, calfe, maeştri…
La edificiul oricărei Loji Masonice autentice, care purcede din Unica Lojă Albă a lui Sirius, prezidează 7 mari Legi ale Focului…“
La Galaţi a fost interceptată corespondenţa numitei Boldeanu Mihaela, str. Furnaliştilor nr. 4 care avea preocupări de a strânge materiale despre francmasonerie. În acest sens ea îi scria, la 24 august 1981, lui MARIN TARANGUL (scriitor emigrat în Franţa în 1979) – Paris, 21 rue d`Assas, solicitându-i sprijinul: „Îţi transmit urările… şi rugămintea de a-mi trimite cărţile lui Rene Guenou «Studii asupra hinduismului» şi «Studii despre francmasonerie şi stagiul de ucenicie», pe care le găseşti sigur la librăria Rene Guenou şi mai ieftin la vreun anticariat… Nu mă interesează altceva din Guenou pentru că am aproximativ tot“.
Redeschiderea dosarului de problemă privind francmasoneria (închis în 1975) nu s-a produs,însă, din 1981. Aceasta s-a datorat, cel mai probabil, disputelor dintre diferitele unităţi ale Securităţii cu privire la compartimentul care ar fi trebuit să se ocupe de problema în cauză. La început, problema a căzut în sarcina U.M. 0544, dar, ulterior, ea a revenit compartimentelor care se ocupau de problemele interne (în special celor de informaţii interne şi contraspionaj), Direcţia I (Informaţii Interne) propunând, în 1982, deschiderea dosarului de problemă „Persoane care desfăşoară activitate francmasonică“ sub îndrumarea angajaţilor săi. Câştig de cauză, în această privinţă, va avea însă Direcţia a III-a (Contraspionaj), care va aduce drept argument pentru acestă soluţie, între altele, faptul că francmasoneria ar fi o organizaţie cu caracter internaţional, structurată pe principii şi reguli de conspirativitate severe, similare activităţii serviciilor de spionaj. Iniţial, în martie 1983, dosarul de problemă a fost deschis doar la Direcţia a III-a şi la compartimentele corespondente din cadrul a 5 inspectorate judeţene şi la Securitatea Municipiului Bucureşti, urmând ca, în funcţie de rezultatul măsurilor întreprinse, să se deschidă şi la alte inspectorate din ţară. Abia în iulie 1984 s-a hotărât deschiderea dosarului la toate inspectoratele judeţene ale Securităţii din ţară. Coordonarea activităţii pe ţară era asigurată de Serviciul 7 din cadrul Direcţiei a III-a, laolaltă cu celelalte probleme date în sarcina serviciului respectiv – radioamatori, filatelişti etc. Dosarul de problemă avea numărul 1780 – „Prevenirea acţiunilor organizaţiei francmasonice“ – cu numele de cod – „Oculta“[3].
[1] Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Fond Documentar (Galaţi), ds. 004806, f. 16 – 25.
[2] Completările dintre paranteze aparţin ofiţerilor de Securitate.
[3] Ioniţă Nicolaie, Problema „Oculta“. Securitatea şi masoneria în anii `80, în „Caietele CNSAS“, Ed. CNSAS, Bucureşti, nr. 1/2008, p. 115.
