EUGEN OVIDIU CHIROVICI
Mare Maestru din Trecut, Marea Lojă Națională din România
Director de Onoare al revistei FORUM MASONIC
Puţine organizaţii au fost de-a lungul istoriei lor mai lungi sau mai scurte ţinta atâtor prejudecăţi precum Francmasoneria. Cei mai mulţi observatori consideră că discreţia – pe care unii o cataloghează drept adevărată secretomanie – care înconjoară constant activitatea atelierelor reprezintă principalul motiv: este în firea umană să considere că în spatele unei uşi zăvorâte se află o potenţială primejdie.
La o analiză atentă, însă, lucrurile nu stau chiar aşa.
Chiar vizavi de sediul Marii Loji Mamă a Lumii, la Londra, se află două magazine de recuzită masonică girate chiar de UGLE şi deschise oricui. Un curios poate cumpăra cărţile care cuprind ritualurile tuturor gradelor (ca şi Constituţia şi Regulamentul General al Craftului) şi le poate lectura. În acelaşi impozant edificiu, care găzduieşte un muzeu deschis în permanenţă publicului larg, sunt organizate mai mereu expoziţii şi simpozioane.
Recent, aceeaşi Mare Lojă a luat decizia unei ample deschideri către lumea profană. Multe alte Obedienţe – printre care şi MLNR – au adoptat o strategie de comunicare similară în ultimii ani. Există site-uri care găzduiesc dezbateri, reviste, colocvii şi comunicări itinerante. În fapt, Francmasoneria comunică mult mai mult cu publicul decât o fac multe alte organizaţii sau decât a făcut-o ea însăşi oricând în existenţa ei de aproape trei secole.
Atunci?
În primul rând trebuie să observăm că Francmasoneria nu este singură în acest complicat puzzle pe care îl adoră adepţii teoriei conspiraţiei.
Guvernele, serviciile secrete, cercuri de tipul Bilderberg sau think-tank-uri de tipul Comisiei Trilaterale sunt în egală măsură ţinte ale acestei teorii.
În al doilea rând, teoria conspiraţiei este un mit cu precădere urban; el s-a născut în secolul al XX-lea şi este specific mai ales societăţilor industriale sau post-
industriale.
În al treilea rând, mănunchiul complicat de ipoteze de inspiraţie senzaţionalistă/conspiraţionistă nu este nici pe departe unitar – dacă unii pun în centrul acestor teorii Francmasoneria, alţii rezervă acest loc serviciilor secrete sau guvernelor „din umbră“.
Teoria conspiraţiei a apărut, aşadar, în lumea industrială, pe măsură ce mecanismele sociale au devenit tot mai complicate iar posibilitatea individului de a le desluşi, tot mai redusă. Lumea rurală, dominată de Biserică şi de o sumă relativ simplă de principii, nu putea să nască asemenea teorii, plecate uneori din exasperarea individuală care se naşte în faţa unor forţe sociale dificil de cunoscut în mecanica lor intimă.
Războaie mondiale, măceluri fără sens, un univers concentraţionar capabil să înghită asemenea unui Moloh milioane şi zeci de milioane de destine, inovaţii ştiinţifice care pot să distrugă lumea într-o clipită, toate acestea pot fi percepute ca şi componente ale unui univers ocult, a cărui raţionalitate scapă de multe ori observatorilor. Şi atunci este mai simplu şi mai „util“ să atribui anumite fenomene unei „conspiraţii mondiale“, decât să încerci o dificilă şi improbabilă disecţie ştiinţifică.
Fără îndoială că cel mai bun răspuns la aceste teorii nu este ignorarea lor şi închiderea într-o tăcere superioară. United Grand Lodge of England a recunoscut că această strategie a fost greşită. Un efort din partea Lojilor de a explica – fără ostentaţie şi fără să devină obositoare sau apologetice – istoria şi rolul fundamental jucat de Francmasonerie în devenirea lumii moderne nu reprezintă doar un plus, ci un must în ziua de astăzi. Sigur, fără a-şi face iluzii că devoratorii de teorii ale conspiraţiei vor ascunde cu repeziciune în magazii panoplia de varii „arme“ utilizate în atacarea Craftului.
Perioada în care am păşit odată cu noul mileniu este, devine tot mai evident, una a convulsiilor, schimbărilor de paradigme şi crizelor de o mai mare sau mai mică amploare. Pe acest fond incert, publicul caută şi va căuta tot mai mult explicaţii. Şi va depinde de forţa şi responsabilitatea societăţii civile dacă va oferi acestui public informaţii precise, teorii plauzibile şi repere sociale, sau va permite să fie manipulat de „vânzătorii de spaime“. Iar Francmasoneria, ca o parte importantă a societăţii civile, are datoria, ca întotdeauna în istoria ei, să fie în avangarda acestui proces emancipator.
