MIRELA ELENA ENE
Redactor Șef, Revista FORUM MASONIC

Emanciparea femeii a ajuns la culme, iar astăzi femeia poate fi și poate face orice vrea.
Cu toate acestea, admiterea femeilor în masonerie este progresivă și diferită de la o perioadă la alta și de la un stat la altul. Din punct de vedere istoric, prezența femeilor calificate în zidărie este atestată încă din secolul al XIII-lea, firește cu anumite limitări și condiționari impuse de statutul femeilor din respectiva epocă, ceea ce susține ideea că accesul nu le era strict interzis. Cu toate acestea, prima femeie inițiată în tainele masoneriei ar fi fost Elisabeth Aldworth, primită în Irlanda în jurul anului 1712 în circumstanțe destul de neobișnuite pentru o femeie și acele timpuri. Se pare însă că a fost doar o încercare ce s-a lovit câțiva ani mai târziu de Constituțiile lui Anderson, care statuau, printre altele, interdicția de a primi femei într-o lojă masonică. Astfel, de la acel moment, nicio femeie nu a mai fost admisă ca francmason cu drepturi depline, până la inițierea în Franța a Mariei Deraismes, la 14 ianuarie 1882. În perioada de peste 150 de ani dintre cele două evenimente se constituie, timid, diferite ordine mixte de inspirație masonică în Franța sau Statele Unite.
Crearea primei organizații mixte în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea reprezintă începutul procesului de deschidere a francmasoneriei și pentru femei, după veacuri în care masoneria a fost exclusiv pentru bărbați. Evoluția nu s-a oprit doar aici, deoarece manifestarea feministă de la începutul secolului al XX-lea a facilitat înființarea primului ordin feminin care s-a dezvoltat alături de ramura mixtă, deschis femeilor, unde s-au practicat ritualuri masonice similare cu cele din lojile de bărbați. Însăși United Grand Lodge of England (care este Marea Lojă Mamă a Lumii) are programe comune cu structurile inițiatice feminine din Regatul Unit, cel puțin în cadrul University Scheme.
Cu siguranță dezvoltarea fracmasoneriei feminine nu se va opri aici pentru că femeia a fost făurită de Divinitate într-un raport de egalitate cu bărbatul și, măcar din acest considerent, este firesc să poată sta pe poziții de egalitate în orice domeniu.
Este un drum în evoluție încă, generat și de faptul că, până în secolul al XX-lea, poziția femeii era inferioară atribuțiilor bărbatului, iar viața socială a căutat să deprecieze rolul femeilor, acestea neavând aceleași beneficii și aceleași drepturi ca și bărbații.
Tocmai această evoluție ne demonstrează că societatea nu se poate opune permanent firescului, doar din dorința de a împiedica femeia, generând diverse idei preconcepute, conform cărora femeia este slabă, femeia trebuie să se ocupe de copii, femeia trebuie să aibă grijă de casă și tot femeia trebuie să fie tolerantă și îngăduitoare. Aceste aspecte ar fi nemaipomenite și de căutat pentru orice femeie, dacă nu ar fi unilaterale, iar responsabilitatea să fie bilaterală și nu cu sens unic. Ceea ce este însă de notat este faptul că aceste idei sunt generate atât de bărbați, dar și de femei, în special de cele care s-au resemnat și se complac în acest carusel de prejudecăți.
Aceste prejudecăți si resemnări reprezintă argu­mentul pentru care femeile trebuie să se simtă recunoscute și puternice, iar Francmasoneria poate, cu siguranță, să facă femeile încrezătoare, conștiente și sigure de ele însele deoarece este în esență un sistem de moralitate și îndrumare care te ghidează pentru a duce o viață mai bună, prin alegorie și simbolism.
Omul este prin natura sa o ființă socială, iar femeile, cu atât mai mult, apreciază apartenența la o organizație din care fac parte alte femei. Se creează astfel, o legătură specială între noi, indiferent de mediul din care provenim, iar prietenia este importantă în lumea din ce în ce mai online de astăzi, unde adesea ne putem simți izolați și singuri.
Pentru asta cred că este necesară mai multă vizibilitate pentru lojile masonice de femei. Mulți oameni nici măcar nu știu că există și femei francmasoni ce activează în cadrul unor comunități mici, cu membre de toate vârstele, mediile și credințele religioase, comunități ce urmăresc să-și inspire membrii să devină cea mai bună versiune posibilă a lor și, la rândul lor, să-i inspire pe cei care vin după ei. Fiecare are nevoie de un model în viață.
Urmărind principiul „se poate ajunge la lumină pe diverse căi”, este important ca societatea să știe că există francmasonerie feminină, și că nu este ceva ocult, ci reprezintă un sistem de îndrumare morală și educație, caracterizat prin alegorie și simbolism, și care permite membrilor săi să urmeze un scop comun, să se implice în binele societății, dar și în acte caritabile pentru cei aflați în nevoie.
Aceasta cu atât mai mult cu cât masonii bărbați – care au început să se întâlnească oficial acum 300 de ani – au avut timp sa câștige atenția societății.
Trebuie să deschidem orizonturile femeii, să aibă acces la tot ce are acces un bărbat, pentru că o femeie poate să facă absolut tot ce face un bărbat. Cu toate acestea, noi, femeile trebuie să ne păstrăm și atuurile noastre, să ne păstrăm feminitatea, fragilitatea, sensibili­tatea și să folosim toate aceste avantaje pentru noi.