CLAUDIU IONESCU
de vorbă cu
THOMAS JACKSON (partea a 6-a)
Cum vezi Breasla noastră în următoarele decenii?
Iar trebuie să ne întoarcem la diferitele teritorii geografice!
Bineînțeles!
Ca să fiu foarte direct, în țările vorbitoare de engleză o să ne luptăm ca să supraviețuim. Ca o organizație să piardă 85% din membri, cum s-a întâmplat cu o Mare Lojă din Australia, sau chiar și 75% din membri, cum s-a întâmplat în America de Nord, și să nu-și dea seama că dacă nu ia măsuri nu există un viitor prea strălucit pentru Francmasoneria din țările vorbitoare de engleză…
Sperăm că încercarea pe care o facem acum în Statele Unite și Canada, cu stilul tradițional de Francmasonerie, să inverseze această tendință descendentă. Va dura mult, dar în aceste țări poate exista un viitor pentru Francmasonerie. Mă aștept ca viitorul cel mai strălucit pentru Francmasonerie să existe în Europa de Est și în Africa, iar motivul pentru care spun asta e acela că în Europa de Est și Africa voi experimentați ceva cu totul nou. Însă, pe lângă faptul că e nou, ridică și provocări foarte mari. Am spus de multe ori că Francmasoneria dă întotdeauna ce are mai bun atunci când provocările sunt cele mai mari. Acesta e motivul pentru care cred că aveți șansa unui viitor strălucit pentru Francmasonerie în Europa de Est: provocarea e mai mare, dar și nevoia e mai mare.
În țările care și-au stabilizat formele de guvernământ, ca de exemplu în Statele Unite, Canada, țările vest-europene, acolo unde Francmasoneria a existat de generații întregi și stilurile de guvernare s-au stabilizat, e mai puțină nevoie de influența Francmasoneriei. Nu vreau să spun că nu este nevoie deloc, ci doar mai puțin. Nevoie va fi întotdeauna, pentru că va fi mereu nevoie să facem oamenii buni mai buni, însă în evoluția societăților din acele țări nevoia este mai mică.
În Europa de Est și în Africa, unde Francmasoneria este un fenomen relativ nou, provocarea este mai mare. Africa ridică provocări uriașe din pricina culturilor diferite, a țărilor diferite, a religiilor diferite, a limbilor diferite – provocările din Africa pentru Francmasonerie sunt uriașe. Totuși, experiența mea cu Francmasoneria africană a fost una foarte, foarte pozitivă. Mi-a plăcut ce am văzut acolo. Teama mea principală în Africa este că în culturile indigene există o asemenea apreciere pentru importanța Francmasoneriei încât aceasta ar putea fi folosită pentru a promova anumiți indivizi, în loc să promoveze filosofia Francmasoneriei.
Acest lucru se poate întâmpla și Europa de Est, dar cred că provocarea e mai mare în Africa. Dar provocări există într-o mai mare măsură în aceste țări – acesta e motivul pentru care cred că există un viitor strălucitor pentru Francmasonerie în lume. Nu cred că va exista vreodată o perioadă când Francmasoneria să nu existe. Fără îndoială, există părți ale lumii unde a fost eliminată lungi perioade de timp, dar nu văd să existe vreun moment când să dispară definitiv. Mereu va exista această nevoie. Sper să putem găsi conducători devotați obiectivului Breslei, nu lor înșiși. Iar acest lucru a fost mereu o provocare, însă, din păcate, este o provocare și mai mare astăzi în mare parte din lume.
Splendid! Mii de mulțumiri, Tom. Mulțumesc foarte mult.
